Economie și integrare europeană

Primele condiţii impuse unui stat candidat la aderare sunt criteriile de la Copenhaga care prevăd:

- stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi protecţia minorităţilor;

- existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană;

- capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

Pe lângă acestea România trebuie să mai respecte şi criteriile de convergenţă semnalate în Tratatul de la Maastricht. Tratatul cere României să atingă anumite nivele în ceea ce priveşte: stabilitatea preţurilor, deficit bugetar, datoria publica, rata dobânzii şi stabilitatea cursului de schimb.

Avantaje şi dezavantaje ale integrării României la UE

Principalele avantajele dobândite de România în urma aderării sunt:

- suplimentarea şi diversificarea resurselor financiare pe bază accesului la fondurile structurale şi de coeziune;

- beneficii derivate din statutul de membru;

- accelerarea reformelor şi susţinerea tranziţiei.

Costurile aferente integrării în UE se pot structura astfel:

- cota de adoptare a normelor şi politicilor europene (crearea sau modificarea cadrului instituţional de aplicare a acestora, de formare a resurselor umane din aceste structuri, de asumare a obiectivelor comunitare de politică economică);

- costuri legate de respectarea şi implementarea standardelor definite de normele politicilor europene (costuri pentru modernizarea infrastructurii de transport, standarde de muncă şi protecţie socială, protecţia consumatorilor,costuri derivate din procesul de liberalizare a circulaţiei mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor);

- costuri legate de modernizarea economiei (costuri legate de modernizarea capacităţilor de producţie din sectoarele economiei).

Prima problemă cu care s-a confruntat România a fost aderarea la normele europene, respectiv modificarea Constituţiei şi a normelor interne, care a fost percepută de o parte a populaţiei ca un amestec extern în conducerea ţării. Unii au mers până la a afirma că aceasta reprezintă pierderea suveranităţii şi integrităţii. Ca urmare a recunoaşterii dreptului instituţiilor Uniunii Europene de a adopta acte normative obligatorii pentru statele membre, Parlamentul nu mai este unica autoritate legiuitoare. Revizuirea Constituţiei a avut în vedere limitarea dreptului de legiferare al acestuia, prin scoaterea din competenţa sa a unor materii şi domenii rezervate exclusiv reglementărilor instituţiilor europene.

Chiar dacă Parlamentul îşi pierde din drepturi în favoarea unor organisme de conducere externe, România nu pierde şi capacitatea de a lua decizii care să o favorizeze. În acest sens fiecare instituţie de conducere de la nivel european are un număr de locuri care sunt repartizate la nivelul fiecărui stat membru. Principalul criteriu de atribuire a cestor posturi se face prin raportarea la numărul de locuitori al fiecărei ţări. De exemplu, în Parlamentul european România ocupă 33 de locuri dintr-un total de 732, iar în Consiliul UE beneficiază de un număr de 14 locuri dintr-un total de 345, clasându-se în ambele cazuri pe locul şapte.

În ceea ce priveşte sistemul de impozite şi taxe România se bucură de un relativ avantaj pentru populaţie, deoarece cotele unor impozite directe aplicate la noi sunt mai reduse decât în UE. Cota impozitul pe veniturile populaţiei este la noi de 16%, în timp ce media europeana a impozitului pe venit este de 38,68%, iar in zona euro media este de 45%. Dacă facem referire la impozitul pe profit România se clasează între ţările cu cele mai scazute valori (tot 16).

Din perspectiva eliminării taxelor vamale, România pierde pe de o parte o sursă importantă de venituri la bugetul de stat, dar, pe de altă parte populaţia are de câştigat. Odata cu renunţarea la această taxă multe din preţurile produselor şi mărfurilor tranzacţionate s-au redus.

Integrarea presupune eliminarea graniţelor convenţionale şi deplasarea liberă a populaţiei. Această măsură pune la încercare capacitatea ţării de a menţine un control asupra activităţilor ilegale din zona frontierelor. Cetăţenii români, în schimb se bucură de statutul de cetăţean european şi de eliminarea obligativităţii paşaportului.

În privinţă pieţei de capital, se oferă o oportunitate agenţilor cu lichidităţi reduse prin intrarea pe piaţă a unor firme străine cu capital excedentar. În acelaşi timp şi firmele româneşti cu capitaluri excedentare pot investi pe plan extern. Sporirea investiţiilor străine directe duce pe de o parte la dezvoltarea capacităţilor de producţie şi pe de altă parte la sporirea productivităţii şi calităţii produselor şi serviciilor autohtone.