Economie și Economie de Piață

Concepte, noţiuni, definiţii

Mediul natural în care are loc schimbul de mărfuri pe baza cererii şi ofertei, fără intrevenţii ale vreunui organism din afară.

- Economia - ştiinţă fundamentală, componenta teoretico-metodologică a sistemului ştiinţelor economice.

- Economia politică - ştiinţa care studiază şi expune ştiinţific prin concepte şi instrumente adecvate, motivaţia activităţii economice şi obiectivele ei, şi măsoară rezultatele acestor activităţi, să le compare, să le controleze în raport de motivaţie şi obiective.

- Management - a gestiona, a administra, a conduce.

„Managementul explică prin instrumentele lui de ce o ţară este bogată şi alta nu "

- Financiar - componentă de bază a finanţelor entităţilor patrimoniale, element al structurii funcţiilor firmei, prin care se efectuează operaţiile de încasări şi plăţi prin virament şi casierii, prin băncile comerciale în care unităţile işi au deschise conturile a căror destinaţie sunt serviciile bancare de orice fel, inclusiv creditarea pe termen scurt, mediu şi lung.

- Contabilitatea - ştiinţa care are ca obiect de studiu patrimoniul, capitalul şi resursele economice în funcţie de concepţiile juridice, economice şi financiare, după caz.

- Concepţia juridică: contabilitatea este ştiinţa care studiază prin concepte procedee şi instrumente specifice, evidenţa, calculul, analiză şi controlul în expresie valorică cu privire la existenţa, starea, mişcarea şi transformarea patrimoniului.

Totalitatea drepturilor şi obligaţiile cu valoare economică aparţinînd unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care acestea se referă.

- Concepţia economică: contabilitatea este ştiinţa care studiază prin concepte , procedee şi instrumente specifice evidenţa, calculul, analiza şi controlul cu privire la existenţa, starea, mişcarea şi transformarea capitalului.

Capitalul - ansamblu de bunuri ( bani, valori, clădiri, maşini, etc.) ale unor persoane fizice sau juridice care constituie un patrimoniu ce poate aduce venituri.

Concepţia financiară - Contabilitatea este ştiinţa care studiază prin concepte, procedee şi instrumente specifice, evidenţe, calcul, analiza şi controlul în expresie valorică a existenţei, stării, mişcării şi transformării resurselor economice.

Resursa - rezerve sau surse de mijloace susceptibile de a fi valorificate cândva.

1. Economia - ştiinţa fundamentală, componenta teoretico-metodologică a sistemului ştiinţelor economice;

1.1. Economica politică - ştiinţa care studiază şi exprimă ştiinţific, prin concepte şi instrumente adecvate, motivaţia activităţii economice şi obiectivele ei, să măsoare rezuiltatele acestor activităţi, să le compare şi să le controleze, în raport de motivaţie şi obiective.

2. Modul de producţie - componenţă esenţială a economiei care este format din

două componente de bază:

2.1. Forţe de producţie

2.2. Relaţii de producţie

2.1. Forţele de producţie:

a. forţa de muncă, oamenii capabili de muncă şi într-o anumită structură de calificare;

b. mijloacele de producţie care sunt alcătuite din: mijloacele de muncă (maşini unelte, instalaţii de producţie) şi obiectul muncii (materii prime, materiale) asupra căruia oamenii acţionează spre a-1 transforma şi adopta trebuinţelor existente;

2.2. Relaţiile de producţie: concept al teoriei marxiste, care desemnează legăturile ce se stabilesc între oameni în procesul de producere a bunurilor economice.

Relaţiile de producţie includ: ralaţiile de prosperitate, relaţiile dintre clase, categorii sociale, relaţiile de repartiţie a rezultatelor activităţii economice;

3. Factori de producţie - elemente de intrare în procesul de producţie, reprezentând

condiţiile necesare şi suficiente pentru desfăşurarea acestui proces, din care rezultă

bunuri materiale;

Factorii de producţie se concretizează în resurse şi disponibilităţi aduse în stare activă prin atragerea lor în circuitul economic, alocarea şi consumarea lor, corespunzător unor destinaţii dinainte prestabilite de către agenţii economici producători;

4. Neofactorii de producţie - abilitatea întreprinzătorului, tehnologia, informaţia, managementul, factori tradiţionali, adică munca, materia şi capitalul şi neofactorii de producţie.