Economie Europeana

Cuprins referat Cum descarc?

Introducere 4
1. Politica Uniunii Europene privind concurenta 5
2. Politica economica si financiara 6
3. Impozitarea 8
4. Politica regionala 9
5. Politica sociala 9
6. Politica externa, de aparare si de securitate 10
Bibliografie 13


Extras din referat Cum descarc?

Introducere 
Destinul Comunit!atilor Europene a inceput cu lansarea, la 9 mai 1950, a "Planului Schumann", plan la care au subscris: Belgia, Franta, R.F. Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Retineri a avut Marea Britanie, ca urmare a unor temeri privind suveranitatea nationala si a angajamentelor din Commonwealth. Au urmat negocieri concretizate in adoptarea, la 18 aprilie 1951, a Tratatului prin care s-a constituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului.
In aprilie 1956 a fost definitivat ,,Raportul Spaak", raport care evidentia masurile ce urmau a fi luate pentru edificarea intre aceleasi state a unei piete comune. Dupa negocieri intense, la 25 martie 1957, au fost semnate, la Roma, Tratatul prin care s-a constituit Comunitatea Economica Europeana si Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice.
Aceste trei Comunitati au stabilit cadrul legislativ fundamental al integrarii economice europene.
Actul Unic European (1986) a creat o dinamica favorabila punerii in aplicare a unor reforme care sa permita realizarea Uniunii economice si monetare si sa contribuie la realizarea unei Uniunii politice.
O faza decisiva a procesului integrarii europene a inceput odata cu semnarea, la 7 februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht privind instituirea Uniunii Europene. Acest tratat a marcat o noua etapa in procesul de creare a unei uniuni mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile sa fie luate cat mai aproape posibil de cetateni si cu respectarea deplina a principilui transparentei, obiectivul major al Uniunii fiind acela de a organiza in mod coerent si solidar relatiile dintre statele membre si dintre popoarele lor.
Tratatul de la Amsterdam (1997) a vizat realizarea progresiva a unui spatiu al ,,libertatii, securitatii si justitiei", respectarea principiului democratiei, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, combaterea oricarei forme de discriminare. 
Tratatul de la Nisa (2000) a avut ca scop principal adaptarea functionarii institutiilor europene in perspectiva extinderii Uniunii.
Tratatul privind instituirea unei Constitutii pentru Europa (2004) promoveaza o noua reforma institutionala, urmarind delimitarea clara a competentelor Uniunii si imbunatatirea vietii democratice a acesteia.
De la constituirea celor trei Comunitati, si pana in prezent, numarul statelor membre a crescut. Astfel, in ianuarie 1972, a fost semnat Actul final care cuprindea instrumentele de aderare pentru Marea Britanie, Danemarca, Irlanda si Norvegia. Aceastea din urma nu a devenit insa membra ca urmare a rezultatului negativ al referendumului organizat pe plan national in acest scop. Incepand cu 1981, a fost admisa Grecia, in 1986 au fost admise Spania si Portugalia, in 1994 - Austria, Finlanda si Suedia, in 2004 - Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, iar in 2007 - Bulgaria si Romania.
Cresterea numarului de membrii ai Comunitatilor, ca si nivelul diferit de dezvoltare al acestora au generat in timp unele dificultati in formularea si aplicarea politicilor economice in procesul integrarii.
1. Politica Uniunii Europene privind concurenta
Fondatorii Comunitatilor Europene considerau ca infiintarea unei uniuni vamale era de mic interes in cazul in care concurenta libera dintre companiile din statele membre putea fi contracarata de carteluri si de acorduri restrictive. Astfel au fost introduse art 85 si 86 in Tratatul de la Roma. Primul scoate in afara legii intelegerile dintre firme ce au drept scop controlul preturilor, impartirea pietelor, limitarea productiei, a progresului tehnic si a investitiilor, precum si alte practici restrictive. Cel de-al doilea interzice firmelor sau grupurilor de firme sa abuzeze de pozitia dominanta detinuta pe piata. Mai mult, art. 92-94 interzic guvernelor statelor membre sa acorde subventii care ar putea distorsiona sau ar ameninta sa distorsioneze concurenta.
Puterea de a preveni astfel de abuzuri se afla in mainile Comisiei, care poate actiona independent de Consiliul de Ministri, desi deciziile sale pot fi, si adesea sunt atacate la Curtea de Justitie de catre companiile implicate. Comisia actioneaza fie din proprie initiativa, fie dand curs reclamatiilor statelor membre, ale companiilor sau ale cetatenilor. In fiecare an sunt examinate cateva sute de cazuri in care sunt implicate firme binecunoscute, ca si firme mai obscure si care acopera o larga gama de domenii si produse.
Comisia interzice urmatoarele tipuri de acorduri cu efect restrictiv: 
o acordurile de impartire a pietei;
o acordurile de control al preturilor;
o acordurile de achizitii exclusive;
o acordurile privind drepturile de proprietate industriala si comerciala;
o acordurile de distributie exclusiva sau selectiva.
Activitatea Comisiei privind politica de concurenta a cunoscut o dezvoltare substantiala dupa 1977. Aceasta s-a intamplat in mare parte deoarece comisarii care se ocupau de problemele concurentei au devenit mult mai activi in exercitarea atributiilor lor decat fusesera predecesorii lor. Comisia a continuat oricum sa-si utilizeze autoritatea pentru a acorda scutiri sau derogari in bloc atunci cand a considerat ca amenintarea la adresa concurentei era redusa ori inexistenta, iar beneficiile publice cantareau mai greu in balanta. Comisia a urmarit, in mod special, sa nu impiedice cooperarea dintre intreprinderile mici si mijlocii, identificand un numar de acorduri despre care credea ca pot face exceptie de la interdictia generala. Acestea sunt urmatoarele:
o contractele de reprezenatare exclusiva de care beneficiaza reprezentantele comerciale;
o acordurile la scara redusa, bazate pe cifra de afaceri si pe cota de piata;
o acordurile de subcontractare; 
o schimbul de informatii intre companii, studiile comune si utilizarea in comun a capacitatilor.
Comisia tine seama si de climatul economic in care opereaza firmele aflate in cautarea exceptiilor individuale. Daca se constata o scadere pe termen lung a cererii pentru un produs, Comisia autorizeaza firmele sa procedeze concentrat la o reducere a productiei. Acest lucru s-a intamplat, de exemplu, in sectorul fibrelor sintetice in 1984.
Pana in 1990, Comisia nu a avut propriu-zis dreptul de a impiedica fuziunile, desi a intervenit de cateva ori, facand uz de autoritatea generala ce i s-a acordat prin art 85 si 86 ale Tratatului de la Roma, intr-o vreme in care se credea ca fuziunile reprezinta o amenintare pentru concurenta intracomunitara. In 1973 Comisia a cautat sa obtina acordul privind o ordonanta care sa-i confere dreptul de a verifica dinainte fuziunile dintre companii din tari diferite, lasand in sarcina statelor membre supravegherea fuziunilor de pe teritoriul lor. Propunerea a fost reformulata in 1987, iar negocierile indelungate care au urmat cu statele membre s-au incheiat, in cele din urma, pe 21 noiembrie 1990. Propunerea i-a atribuit Comisiei jurisdictia asupra fuziunilor si preluarilor de companii la scara comunitara care afecteaza cel putin un stat membru si care depasesc anumite limite. Principalele limite avute in vedere au fost:
- 5 miliarde ecu pentru cifra de afaceri globala a companiilor implicate;
- 250 milioane ecu pentru cifra de afaceri realizata separat in Comunitatea Europeana de cel putin doua dintre companiile implicate, nu mai mult de doua treimi din aceasta cifra de afaceri fiind realizata intr-un stat membru.
Subventiile guvernamentale acordate fie companiilor de stat, fie celor private sunt de regula interzise daca afecteaza sau ameninta sa afecteze concurenta. Unele categorii de ajutoare sunt scutite de control: ajutoarele sociale acordate in cazul dezastrelor naturale, ajutoarele pentru regiunile afectate de criza economica si cele pentru promovarea unor activitati economice noi.


Fisiere in arhiva (1):

  • Economie Europeana.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!