Economia Turismului

Turismul, în esenţa sa, înseamnă călătorie, adică acţiunea de deplasare spre un loc mai îndepărtat folosind cel puţin un mijloc de transport. Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic, de care turistul nu se poate desparţi în deplasarea sa spre destinaţia turistică.

De-a lungul timpului, mijloacele de transport au evoluat foarte mult, fapt ce a determinat stimularea şi extinderea turismului în spaţiu şi apariţia unor noi forme de turism.

Primele vehicule rutiere folosite au fost şaretele – trăsuri mici cu două roţi reprezentate de discuri din rocă dură. Ca mijloc de tracţiune se foloseau măgăruşii şi boii sau cămilele şi caii. Mai târziu, în secolul XV, a fost inventată trăsura, urmând căruţa cu coviltir, diligenţele (omnibuze urbane, voluminoase, trase de cai, în care încăpeau 8-14 persoane).

Saltul calitativ în evidenţierea rolului transporturilor şi impulsionarea activitaţii turistice l-a reprezentat invenţia motorului cu aburi. Incredibilele îmbunătăţiri aduse la maşina cu aburi în transportul feroviar şi naval au pus bazele organizării transportului în comun, mărind dorinţa omului de a călătorii. Căile ferate ofereau servicii de transport rapid, convenabil, sigur şi mult mai confortabil, totul la preţuri foarte reduse.

Cu toate acestea, apariţia automobilului a oferit mult mai multă flexibilitate iar avionul a oferit cea mai rapidă viteză, de aceea căile ferate au suferit cel mai mult dintre formele populare de transport. De exemplu între 1940 – 1990, rata anuală a transportului în SUA a fost de 4 % pentru automobile, 13,5 % pentru aeronave şi 2,5% pentru autobuze.

Înbunătăţirea transportului a determinat îmbunătăţirea educaţiei, reducerea timpului de lucru, creşterea salariilor, securitatea transporturilor şi dezvoltarea comunicaţiilor.

Alegerea serviciului de transport pentru a ajunge la o destinaţie preferată depinde de mai mulţi factori: distanţa călătoriei, numărul de persoane din grup şi disponibilităţile băneşti.

În influenţarea deciziei de alegere a modului de transport ţinem cont de următoarele: disponibilitatea, frecvenţa şi flexibilitatea fiecărui tip de transport; timpul necesar călătoriei spre o destinaţie, folosind tipuri diverse de transport; confortul sau luxul unui tip faţă de altul; serviciile terestre sau facilităţile terminale şi statutul sau prestigiul cerut.

Turismul se împarte în două categorii: turismul destinaţiilor şi turismul de transit. Turismul destinaţiilor (de sejur) se referă la călătorii care îşi planifică să ajungă la o destinaţie direct de acasă, să rămână câteva zile sau săptămâni şi apoi să se întoarcă direct acasă.

Turismul de tranzit (itinerant), este principalul tip de turism practicat de călătorii cu autoturisme, autobuze sau trenuri. Dea lungul traseului cerinţa cea mai mare a acestora este orientată spre serviciile hotelurilor, restaurantelor, camping-urilor şi locurilor de agrement.

După natura mijlocului folosit, transportul se împarte în mai multe categorii: transport rutier, feroviar, aerian şi maritim.

1. Transportul rutier.

Serviciile rutiere de transport se realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor, revenindu-le primul loc în derularea traficului turistic. Autocarele şi microbuzele sunt folosite în cadrul formelor organizate de turism pentru servicii de transport colectiv. Autoturismele întrebuinţate în deplasările turistice sunt de regulă proprietatea turiştilor; ele pot aparţine şi unor întreprinderi specializate sau agenţii de turism, utilizarea lor realizându-se prin sistemul închirierilor.

Progresul tehnic în evoluţia mijlocului auto a fost remarcabil. Maşina cu abur, iniţial destul de populară dar a cărei conducere necesită o considerabilă pricepere, a cedat locul motorului cu combustie internă şi principiul răcirii cu apă. Trecerea la producţia de serie pe linii de asamblare a redus foarte mult şi costul de producţie a unui automobil. Din totalul excursiilor făcute pe continental American, 80 – 80 % sunt mijlocite de automobile, iar 75 % din totalul transporturilor turistice revin tot acestora.

De remarcat este şi faptul că expansiunea transportului rutier s-a datorat şi dezvoltării unei infrastructuri complementare reprezentate de autostrăzi şi drumuri modernizate, staţii de alimentare cu combustibil şi de reparaţii în caz de urgenţă. Dacă o reţea a intrastructurii rutiere este de slabă calitate, descurajează potenţialii turişti şi îi preocupă în căutarea unor alternative de călătorie.