Economia durabilă

Ca forma de manifestare a dinamicii macroeconomice, dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformari cantitative, structurale si calitative, atat in economie cat si in cercetarea stiintifica si tehnologiile de fabricatie, in mecanismele si structurile organizatorice de functionare a economiei, in modul de gandire si comportamentul oamenilor.

In acest context, apare conceptul de dezvoltare economica durabila, ce reprezinta aceea forma de dezvoltare economica in cadrul careia se urmareste ca satisfacerea cerintelor prezente, de consum, sa nu compromita sau sa prejudicieze pe cele ale generatiilor viitoare.

Preocuparile tot mai accentuate privind dezvoltare economica durabila sau viabila, la nivelul fiecarei tari si la scara mondiala, sunt legate de un complex de probleme cu care se confrunta, in prezent omenirea, si anume: saracia in mijlocul belsugului; degradare mediului inconjurator, extinderea necontrolata a urbanizarii; nesiguranta ocuparii unui loc de munca; instrainarea tineretului; inlaturarea valorilor traditionale; inflatia, somajul, crize monetare, economice si geografice etc.

Conceptul de dezvoltare durabila exprima procesul de largire a posibilitatilor prin care generatiile prezente si viitoare si pot manifesta pe deplin optiunile in orice domeniu economic, social, cultural sau politic, omul fiind asezat in centrul actiunii destinate dezvoltarii.

Dezvoltare economica durabila presupune existenta unor conditii economice, culturale si de mediu favorabile. Daca din perspectiva istorica, conditiile economice au avut un rol covarsitor in evolutia speciei umane, celelalte conditii nu mai pot fi, astazi, ignorate, componenta economica reprezentand, insa factorul esential al dezvoltarii.

In Raportul Brundland, intitulat Viitorul nostru comun elaborat de Comisia Mondiala Independenta pentru mediu si Dezvoltare, prezentat la Conferinta Natiunilor Unite de la Rio de la Janeiro, din Iunie 1992. dezvoltarea economica durabila este conceputa in viziunea reconcilierii dintre om s natura in sensul stabilirii unui nou parteneriat intre cele doua entitati, a echilibrului si armoniei dintre ele, pe o noua cale de dezvoltare, care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pentru intreaga planeta si pentru un viitor mai indelungat. Raportul mondial al dezvoltarii Umane (1996), elaborat sub egida Programului Natiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD), sintetizeaza patru componente esentiale ale paradigmei dezvoltare durabila: Productivitatea: populatia trebuie sa-si sporeasca productivitatea si sa participe deplin la procesul de generarea veniturilor, cresterea economica reprezentand un subsistem al modelelor de dezvoltare umana; Durabilitatea: accesul la optiuni trebuie asigurat nu numai pentru generatiile prezente, ci si pentru generatiile viitoare.

Toate formele de capital-fizic, uman si mediu - trebuie reintregite; Imputernicirea: omul trebuie sa participe deplin la deciziile si ...