Econometrie

Studiul are in vedere realizarea unei analize detaliate a evoluţiei productivităţii muncii din industria prelucrătoare românească. Productivitatea muncii permite identificarea distinctă a contribuţiei muncii, consumului intermediar şi a valorii adăugate brute la producţia obţinută.

Definiţia general acceptată a productivităţii muncii este aceea de producţie obţinută pe unitatea de forţă de muncă, ce poate fi reprezentată de numărul de ore lucrate, numărul de persoane angajate (salariaţi şi alte categorii) sau numărul de salariaţi. Dacă varianta care ia în calcul numărul de ore lucrate este cea mai utilizată, pe considerentul că este cea mai puţin imperfectă, la polul opus se află productivitatea muncii determinată pe baza numărului de salariaţi, a cărei principală calitate constă în simplitatea ei (din perspectiva stabilirii numitorului). Această măsură nu reflectă însă în niciun fel schimbările intervenite în ceea ce priveşte timpul mediu lucrat şi nici rolul persoanelor angajate, dar care nu au statut de salariaţi şi care pot avea o contribuţie la procesul de producţie.

Toate aceste neajunsuri pot fi înlăturate prin: calculul productivităţii muncii pe baza populaţiei ocupate (salariaţi şi alte categorii), rezultată din anchetele structurale; conversia numărului de locuri de muncă (persoane) în număr de ore efectiv lucrate, ceea ce permite reflectarea oricărei modificări apărute în politica unei companii din perspectiva numărului de zile acordate sub forma concediului de odihnă legal, a duratei obligatorii a săptămânii de lucru sau a raportului angajat cu normă întreagă/angajat cu normă redusă.

Indiferent de modul de calcul, productivitatea muncii este doar o măsură parţială a productivităţii, care evidenţiază efectul cumulat al mai multor factori: în principal capital şi

consum intermediar, dar şi eficienţă tehnologică şi organizaţională, eventuale economii de scară sau creşteri ale gradului de utilizare a capacităţilor de producţie.

Pentru calculul măsurilor de productivitate din industria prelucrătoare românească s-a utilizat estimarea econometrică pentru a identifica determinanţii productivităţii.

De menţionat că, pentru a calcula productivitatea este necesar un volum important de date furnizat de sistemul conturilor naţionale, ceea ce conduce la un decalaj între momentul realizării analizei şi intervalul analizat (cel puţin doi ani); principala cerinţă este ca orizontul de timp pe care este făcută analiza să fie suficient de îndelungat (cel putin 12 ani).

Studiul realizat pe cazul industriei prelucrătoare din România acoperă intervalul 1994-2008.

Modelul econometric

Modelul econometric folosit are în vedere explicarea evoluţiei productivităţii muncii, aceasta încorporând influenţele conjugate ale costului producţiei industriale.

Modelul considerat este:

Wt = a0 + a1 CPt + ,

unde:

Wt = productivitatea muncii pe persoană ocupată în anul t;

CPt = costul producţiei industriale în anul t;

a0, a1 = parametrii modelului;

eroarea de specificare;

Pentru estimarea parametrilor s-au utilizat următoarele date:

Anul

(t) Productivitatea muncii pe persoană ocupată

(lei/persoană) Costul producţiei

(miliarde lei preţuri curente)

1994 7962,1 4,0695

1995 8430,8 5,9009

1996 9002,0 9,9702

1997 10303,6 21,1046

1998 11865,4 25,2570

1999 12304,7 34,3704

2000 14010,5 52230,6

2001 15103,3 73976,1

2002 16028,0 94917,8

2003 20119,8 118659,3

2004 25249,4 153187,1

2005 31333,3 171983,9

2006 37258,8 203400,8

2007 42621,7 247851,2

2008 44710,5 250124,5

Prezentarea rezultatelor estimării parametrilor

Dispunând de estimatorii parametrilor, se poate scrie modelul :

Wt = 8462,037 + 0,131 CPt

(7,961) (15,93)

R2 = 0,9513;

n = 15;

( ) = raţia Student.

Aplicând testul Student s-a constatat că, pentru un prag de semnificaţie α = 0,05, valoarea din tabela legii distribuţiei Student (corespunzătoare la 13 grade de libertate) egală cu 2,53 este mai mică decât raţia Student = 15,93. Deci, cu o probabilitate de 95%, estimatorul a1 este semnificativ diferit de zero, ceea ce indică faptul că costul producţiei industrială CPt influenţează productivitatea muncii Wt în sectorul industriei prelucrătoare în proporţie de 95,13% ( conform valorii coeficientului de determinaţie R2 = 0,9513 ).

Verificarea verosimilităţii modelului se face cu ajutorul analizei dispersionale (analiza varianţei). Aplicând testul Fisher, s-a extras din tabela distribuţiei Fisher-Snedecor, valoarea 4,667193 şi s-a constatat că aceasta este mai mică decât valoarea F* = 253,946. Astfel, cu o probabilitate de 95%, se garantează că productivitatea muncii Wt este influenţată în mod semnificativ de costul producţiei industrială CPt