Echilibrul într-o Economie de Piață

1.10. Echilibrul intr-o economie de piata

Notiunea de echilibru economic, care are si un continut material pe langa cel formal, nu ridica probleme deosebite cand este vorba de o economie total centralizata (B48; p.174-186). Daca productia este complet controlata si outputul este alocat in mod direct consumatorilor, fara ca deciziile descentralizate luate pe piata sa joace un rol, atunci problemele ce apar sunt legate mai degraba de posibilitate si optimalitate decat de echilibru.

Daca economia prezinta un grad cat de mic de descentralizare, apare imediat problema determinarii existentei sau inexistentei unui echilibru corespunzator, in conditiile initiale date. Noi tratam echilibrul sub ipoteza existentei unei economii concurentiale complet descentralizate, dar analiza prezinta interes si pentru economiile partial descentralizate.

Data fiind o economie descentralizata, notiunea de echilibru include doua tipuri de relatii intre deciziile care se iau in mod independent. In primul rand, se cere ca deciziile luate de diferiti factori sa fie compatibile. In al doilea rand, trebuie sa existe un echilibru oarecum dinamic, in sensul ca nu este suficient ca deciziile sa fie compatibile momentan, ele trebuie sa-si pastreze valabilitatea un timp, daca nu se exercita influente din afara.

Analizand comportarea unei economii descentralizate, acceptam de obicei existenta unor reguli de luare a deciziilor individuale si presupunem ca cei care iau deciziile o fac in conformitate cu aceste reguli. In modelul pe care il vom prezenta aici, presupunem ca nu exista relatii directe intre cei care iau deciziile, in acest fel rezultatele actiunilor individuale, care sunt raspunsuri date unor parametri (preturi) obiectivi si universali, pot fi adunate.

Prin urmare, transferam pe piata analiza echilibrului. Dat fiind un vector al preturilor, agregam cantitatile cerute de consumatori si scadem suma productiei curente si a rezervelor disponibile, pentru a obtine cererea excedentara, pe fiecare piata. Cererea excedentara este forma care ne convine pentru a discuta la un loc cererea si oferta, evitandu-se studiul lor izolat.