Drumul către servitute - recenzie

Drumul către servitute de Friedrich A.Hayek este o carte scrisă între anii 1940-1943, ţintele inedite ale acestei cărţi fiind adepţii planificării. Cartea cuprinde 15 capitole, primul capitol intitulându-se "Drumul abandonat"- vorbeşte despre modul în care credinţa în principiile de bază ale liberalismului a ajuns să fie din ce în ce mai mult abandonată din cauza ostilităţii crescânde faţă de ritmul lent al progresului politicii liberale a supărării îndreptăţite stârnite de cei care se foloseau de frazeologia liberală pentru a apăra privilegiile antisociale şi din cauza ambiţiei nemăsurate, aparent justificate de îmbunătăţirile materiale obţinute. Aceasta schimbare reprezinta o abandonare a tendinţei individulismului care a creat civilizaţia occidentală.

Mecanismul impersonal şi colectiv al pieţei a fost inlocuit cu dirijarea colectivă şi conştienta a tuturor forţelor sociale către ţeluri alese în mod deliberat. El atrage atenţia asupra faptului că englezii nu sesisează amploarea schimbărilor care au avut loc în decursul ultimei generaţii şi nici faptul că aceste schimbări marchează o răsturnare a direcţiei în care evoluau lucrurile până acum în planul ideilor şi al ordinii sociale. Arată cum a ajuns socialismul să înlocuiască liberalismul ca doctrină îmbrăţişată de majoritatea oamenilor cu vederi protagoniste, oameni care au uitat de avertismentele lăsate de marii gânditori .Cei care au pus bazele socialismului nu nutreau nici o îndoială că ideile lor ar putea să fie puse în practică numai de către un guvern dictatorial. Socialismul a început să se alieze cu forţele libertăţii numai sub înruirea puternicelor curente democratice care au precedat revoluţia de la 1848, însă nimeni nu a observat faptul că democraţia se afla de fapt într-un conflict iremediabil cu socialismul. Democraţia extinde sfera libertăţii individuale, socialismul o restrânge. În democraţie, fiecare om ajunge la întreaga sa valoare posibilă; socialismul face din fiecare om un simplu factor al acţiunii sale, un instrument, un număr. Au în comun un singur nume: egalitatea, dar în timp ce democraţia tinde spre egalitatea în libertatea, socialismul tinde spre egalitate în mizerie şi servitute. El încheie acest capitol vorbind despre socialismul democratic, marea utopie, însă e convins că cei care îl doresc acum nu sunt pregătiţi să-i accepte consecinţele.

La începutul capitolului trei, Hayek defineşte conceptul de socialism ca fiind idealul de dreptate socială, o mai mare egalitate şi securitate. “Socialism” mai înseamnă şi metoda particulară prin intremediul căreia majoritatea adepţilor acestei idei speră să atingă aceste ţeluri (dreptatea socială, egalitatea şi securitatea) şi pe care mulţi oameni competenţi le socotesc singurele metode prin care scopurile propuse pot fi rapid împlinite în cel mai scurt timp. În acest sens, socialismul înseamnă desfiinţarea iniţiativei particulare, a proprietăţilor private, a mijloacelor de producţie şi crearea unui sistem de “economie planificată” în care antreprenorul care munceşte pentru a avea un anumit profit este înlocuit printr-un organism planificator central. Adepţii planificării cer o conducere centralizată a activităţii economice, după un plan unic, după care se stabileşte cum s-ar cuveni să fie “dirijate conştient” resursele societăţii pentru a sluji anumitor ţeluri într-un anumit mod.

Liberalii consideră că pentru a coordona cât mai bine eforturile individuale ale oamenilor trebuie introdusă concurenţa eficientă. Ea ne scuteşte de nevoia exercitării unui “control social conştient” şi le dă indivizilor o şansă de a decide ei pentru perspectivele oferite de o anumită activitate sunt suficiente pentru a compensa dezavantajele şi riscurile legate de efectuarea ei. Concurenţa economică nu presupune doar organizarea adecvată a anumitor instituţii cum sunt banii, pieţele şi canalele de trimitere a informaţiei ci depinde de existenţa unui sistem juridic potrivit, destinat atât să menţină concurenţa, cât şi să joace un rol cât mai benefic. Astfel statul are datoria de a crea un sistem legal conceput şi adaptat continuu realităţii şi să asigure servicii care, după cum afirma Adam Smith “deşi pot fi benefice în cel mai înalt grad unei mari societăţi, sunt totuşi de asemenea natură încât profitul nu ar putea să acopere niciodată cheltuielile făcute pentru producerea lor de un individ sau de un grup mic de indivizi

Concurenţa si planificarea nu pot funcţiona împreună, ele furnizează soluţii alternative ale aceleiaşi probleme, pot afirma că planificarea şi concurenţa merg împreună numai planificând în vederea competiţiei, nu împotriva ei.