F. A. von Hayek (8 mai 1899 - 23 martie 1992), economist si filosof, este autorul caruia ii datoram reinvierea liberalismului clasic in secolul XX. Cand Hayek a primit Premiul Nobel pentru Economie, in 1974, opinia publica occidentala se gasea sub influenta covarsitoare a mirajului socialist. Se preamareau virtutile planificarii centralizate a economiei, in paralel cu condamnarea fara echivoc a exceselor libertatii. Era laudata presupusa alocare eficienta si rationala a resurselor in Uniunea Sovietica, in viu contrast cu critica acerba rezervata "risipei" care ar fi caracterizat economiile libere. Se parea ca socialismul cucerise atat lumea ideilor, cat si campul actiunii politice.
Drumul catre servitute este principala lucrare a lui Friedrich Hayek. In aceasta lucrare Hayek argumenteaza impotriva oricarei forme de totalitarism (,,nazism", ,,fascism", ,,comunism", etc). Scrisa in 1944, intr-o perioada cand americanii si englezii se temeau de totalitarismul lui Hitler si totodata de continuitatea aplicarii economiei planificate si dupa terminarea razboiului, Hayek reuseste sa lege cele doua concepte, aratand in mod evident ca orice incercare de introducere a unui astfel de sistem (chiar si in cazul democratiei) duce inevitabil la pierderea libertatii. Iar pentru autor libertatea nu trebuie compromisa prin nimic. Aceasta idee este mai mult decat o fixatie ideologica, autorul fiind convins de faptul ca numai prin libertate potentialul unui individ poate fi folosit integral si in mod util.
Titlul lucrarii dezvolta o idee interesanta conform careia un guvern democratic nu poate salva libertatea intr-un sistem socialist, in ciuda argumentelor date de acestia. Chiar si adeptii socialismului accepta, noteaza Hayek, idea ca un plan economic pentru a fi eficace are nevoie de un concept unitar O astfel de planificare ar duce in mod inevitabil la o dictatura pentru ca acesta este cel mai puternic instrument de corecitie cunoscut. Astfel este explicata metafora conform careia introducere economiei planificate nu ar duce decat la un "drum spre servitute", mai precis spre totalitarism.
"Drumul catre servitute" este alcatuita din XV capitole, fiecare dintre ele cu un titlu reprezentativ pentru problema pusa in dicutie.
CAPITOLUL X. DE CE AJUNG IN FRUNTE CEI MAI RAI
"Orice putere corupe, puterea absoluta corupe an mod absolut"
LORD ACTION Regimurile totalitare sunt considerate consecinte ale accidentului istoric, fiind initate de oameni cu moralitate indoielnica (exemplul Germaniei, unde creearea regimului totalitar a adus la putere indivizi ca Streicher si Killinger, Ley si Heine, Himmler si Heydrich ). Un regim totalitar poate fi deopotriva benefic, atunci cand in fruntea lui stau oameni buni. Un sistem "fascist" englez ar fi cu totul diferit. Ar fi mai usor de suportat. Diferenta majora dintre un regim totalitar si unul liberal este aceea ca intr -un regim totalitar vor avea succes oamenii fara scrupule. Partidele socialiste ale Europei Centrale au obisnuit masele cu organizatii politice inregimentate aproape ca niste armate si menite sa absoarba cat mai mult posibil din viata privata a membrilor sai actionari, sprijinul avandu-l de la un nucleu redus, bine organizat. Aceste sisteme incearca sa nu faca apel la forta. Principiile de selectare a membrilor unui astfel de partid sunt, din punctul de vedere al autorului, "integral negative"
In primul rand, sunt alesi membrii cu un nivel al inteligentei si educatiei destul de scazut, pentru ca, cu cat nivelul inteligentei si al educatiei indivizilor este mai elevat, cu atat sunt mai diferentiate gusturile si opiniile lor si este cu atat mai putin probabil sa cada de acord asupra unei anumite scari de valori. Sunt deci, alesi cei cu idei vagi si imperfect formate, pentru ca influentarea lor este mai usoara.
Cel de-al doilea principiu negativ de selectie ce urmareste obtinerea spijinului tututor celor docili si creduli, fara convingeri proprii, si sunt gata sa accepte un sistem de valori gata confectionat, numai daca li le impuie urechile cu el suficient de zgomotos si de des.
Al treilea, si poate cel mai important element negativ al procesului de selectie, ura impotriva dusmanului intern, precum ,,evreul" sau ,,chiaburul", fie extern. Antisemitismul si anticapitalismul german au radacini comune, expicandu-se astfel ,,ura pentru dusman".
Filosofia colectivista porneste de la morala umanista, dezvoltata de individialism. Una dintre contradictiile acestei filosofii rezulta din posibilitatea de a o practica numai in interiorul unui grup relativ mic; la acest nivel, asa cum si-l imagineaza majoritatea oamenilor din lumea occidentala,
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
