Dreptul Mediului - Obiectul Dreptului Mediului

Ca urmare a transformărilor care au avut loc în cadrul raporturilor dintre om(societate) şi mediu, a luat naştere şi se dezvoltă continuu o categorie de relaţii sociale privind protecţia, conservarea şi dezvoltarea mediului ambiant, cu trăsături specifice care nu constituie obiectul de reglementare pentru nici una dintre ramurile tradiţionale ale dreptului.

În acest domeniu au fost exprimate mai multe opinii, unele stabilind că obiectul dreptului mediului îl formează relaţiile sociale privind protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale.

Într-o altă opinie, considerandu-se că dreptul mediului reglementează o arie largă de relaţii sociale, obiectul acestei ramurii de drept l-ar constitui relaţiile sociale referitoare la conservarea şi dezvoltarea resurselor naturii şi a celorlalte componente ale mediului, precum şi protecţia lor.

Există şi o a treia opinie care precizează că obiectul dreptului mediului îl constituie relaţiile sociale ce apar între persoane fizice şi juridice privitor la folosirea, conservarea, dezvoltarea şi protecţia factorilior de mediu care sunt legate de folosirea raţională a componentelor mediului ori privesc conservarea, dezvoltarea sau protecţia factorilor de mediu.

În general, opinia dominantă este că obiectul dreptului mediului îl constituie relaţiile sociale ce apar în legătură cu protecţia mediului şi crearea unui mediu corespunzător, sănătos pentru umanitate.

Dreptul mediului reglementează următoarele categorii de relaţii sociale:

a)în perioada anterioară intrării în acţiune a normelor dreptului mediului, acesta reglementează relaţiile privitoare la prevenirea degradării mediului, fapt ce pune în evidenţă latura preventivă al dreptului mediului.

b)tot un rol de prevenire realizează dreptul mediului şi în perioada de pericol iminent, cand producerea pagubei este sigură şi astfel se intervine pentru evitarea unor consecinţe negative care încă nu s-au produs, sau, dacă s-au produs, se încearcă evitarea sau prevenirea altor pagube posibile.

c)după ce paguba s-a produs, normele dreptului mediului sunt chemate să contribuie la stabilirea corectă a răspunderilor juridice şi, dacă e posibil, la refacerea situaţiei anterioare poluării.

d)normele dreptului mediului reglementează, de asemenea, relaţiile sociale care au ca scop îmbunătăţirea generală a condiţiilor de mediu. În plus, dreptul mediului mai reglementează şi relaţiile ce privesc structura organizatorică a protecţiei mediului, care se referă la activitatea economică şi socială cu impact asupra mediului, pentru obţinerea acordului sau autorizaţiei de mediu, relaţii care se formează cu privire la unele atribuţii şi răspunderii ale autorităţilor pentru protecţia mediului sau a altor autorităţii centrale şi locale cu atribuţii de mediu, precum şi ale unor organizaţii guvernamentale.

Obiectul dreptului mediului este circumscris atat în legea-cadru a protecţiei mediului, cat şi într-o serie de reglementării specifice care privesc protecţia diferitelor componente ale mediului. Potrivit art.1 din legea-cadru, obiectul legii îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii. Specificul obiectului dreptului mediului constă în legătura directă a relaţiilor sociale din acest domeniu cu normele dreptului mediului, cu protecţia mediului, adică activitatea umană să devină conştientă, ştiinţific fundamentată şi îndreptată spre prevenirea şi combaterea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi dezvoltarea durabilă.

Elemente ale obiectului de reglementare:

Ca ramură distinctă a sistemului dreptului, dreptul mediului reglementează acele relaţii sociale care iau naştere în procesul de protecţie, conservare şi dezvoltare a calităţilor naturale ale mediului. Măsurile de conservare şi protecţie au apărut primele în timp; ulterior, odată cu diversificarea preocupărilor şi conturarea unor concepţii moderne în materie, s-a trecut la instituirea unor sisteme care să facă posibilă gestionarea şi utilizarea raţională a resurselor mediului şi, pe această cale, chiar dezvoltarea calităţilor lor naturale. De aceea, atenţia trebuie îndreptată şi asupra elementelor definitorii ale obiectului dreptului mediului.