Doctrine economice

DOCTRINE ECONOMICE

GANDIREA ECONOMICA A LUI J.M. KEYNES, IN LUCRAREA "TEORIA GENERALA A FOLOSIRII MAINII DE LUCRU, A DOBANZII SI A BANILOR"

Criza economica mondiala din 1929-1933, care a afecta majoritatea statelor lumii si a dus la scaderea la jumatate a venitului national, cresterea brusca a somajului, dezorganizarea relatiilor economice internationale, a demonstrat ca nu este vorba de o simpla neconcordanta intre cerere si oferta, ci de cauze mult mai complexe si mai grave. Ea a aratat ruptura ce exista intre teoria economica dominanta, neoclasicismul si practica economica, lacunele acestei gandiri.

De a semenea a rezultat ca politica liberului schimb nu poate rezolva marile probleme cu care se confrunta economia de piata din timpul respectiv.

Toate acestea au determinat ca la mijlocul deceniului al 4-lea sa se creeze conditiile pentru o prezentare sintetica a unui nou punct de vedere al gandirii economice pentru intelegerea si rezolvarea problemelor economiei de piata.

Opera economica a lui J.M. Keynes reflecta doua etape: una care merge pe linia traditionala, neoclasica si alta ce este marcata de lucrarea sa, "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", a aparut in 1936, a avut un puternic ecou asupra majoritatii economistilor.

J.M. Keynes exponent al oamenilor de afaceri si al burgheziei educate a fost ostil socialismului, colectivismului, ceea ce l-a determinat sa respinga marxismul.

Trasaturile definitorii ale metodei elaborate de el sunt urmatoarele:

- considera teoria economica liberala clasica si neoclasica ca un caz aparte al teoriei economiei generale, cu valabilitate redusa;

- isi propune sa elaboreze o teorie generala a economiei de piata, valabila in orice conditie;

- respinge ideea unei ordini naturale si a unor legi naturale obiective;

- sustine necesitatea studierii fenomenelor si proceselor economice sub dublu aspect material si valoric;

- deplaseaza cercetarea economica de la microanaliza spre macroanaliza.