Dobânda în Gândirea și Practica Economică Românească

Extras din referat Cum descarc?

Conceptul de dobanda
Teoria dobanzii a constituit una din problemele cele mai discutate de filosofi, sociologi si economisti. S-au confruntat, din cele mai vechi timpuri pe un camp de lupta si in termeni economici. In general se considera, in cadrul dat, ca dobanda e ceva contrar eticii, in ciuda faptului ca realitatea relatiilor economice afirma permanent prezenta acestui ,,accident " economic in cadrul procesului de creditare. Se poate spune ca fiecare scoala, filosof, economist a incercat sa dea dobanzii o caracteristica determinanta si distincta, in conformitate cu propriile lor puncte de vedere.
In conditiile economiei de piata se intalnesc mai multe concepte asupra dobanzii si anume: clasic, neoclasic, keynes-ist si marxist.
- Conceptul clasic a fost elaborat de David Ricardo si A. Marshall. Astfel, D. Ricardo considera ca dobanda banilor n-ar fi reglementata de rata la care se acorda imprumutul bancar, ci de rata profitului ce poate fi obtinut prin folosirea capitalului. De aceea, in conceptia sa, rata dobanzii este independenta de cantitatea sau valoarea banilor. A. Marshall concepe dobanda ca fiind pretul platit pe o piata oarecare pentru folosirea capitalului, pret care tinde spre un nivel al echilibrului la care cererea globala de capital pe acea piata este egala cu stocul global de capital oferit de acea piata.
- Conceptul neoclasic al dobanzii a fost elaborat de Hayek si Irving Fischer. Astfel, Hayek considera ca modificarea ratei dobanzii se poate identifica cu modificarile relative ale preturilor bunurilor de consum si respectiv ale bunurilor pentru investitii. Irving Fischer defineste dobanda ca fiind pretul banilor de azi exprimat in banii de maine.
- Conceptul keynes-ist al dobanzii critica conceptul clasic si defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditate pe o anumita perioada de timp, ca o recompensa pentru neasteptare. Dupa Keynes dobanda ar depinde de interactiunea dintre curba eficientei marginale (rata venitului fata de cost) si inclinatia psihologica spre economii si deci ar masura refuzul acelora care poseda bani de a renunta la controlul imediat asupra lor.
Keynes pune in corelatie dobanda cu masa monetara formuland doua concluzii :
- daca recompensarea pentru renuntare la lichiditate ar fi micsorata, atunci cantitatea de bani pe care populatia ar dori sa o pastreze ar fi si ea in crestere fata de cea existenta la un moment dat ;
- daca dobanda se majoreaza, atunci si masa baneasca sufera modificari, in sensul ca ar exista un surplus de bani (numerar) pe care nimeni n-ar mai dori sa-l pastreze ;
- Conceptul marxist al dobanzii, abordeaza dobanda prin prisma izvorului ei, mergand pe ideea ca dobanda ar reprezenta o parte din plusprodus care si-o insuseste creditorul pentru cedarea temporara a capitalului imprumutat 
Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Aceste concepte si elemente se regasesc in cele mai succinte formulari ale dobanzii. Astfel, intr-un sens, dobanda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobanda originara a capitalului) sau pentru capitalul incredintat altor persoane spre utilizare (dobanda imprumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare. In sens restrans, sau ca formula mai mult utilizata, dobanda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei imprumutate sau pretul folosiri capitalului si totodata remunerarea riscului pe care il implica imprumutul respectiv.
Dupa unii economisti, dobanda se descompune in urmatoarele componente:
a) prima de risc, care constituie o compensatie a riscului la care se estimeaza sa fie expus platitorul, majorandu-se in functie de nivelul de insecuritate al operatiunii;
b) cheltuiala de gestiune, adesea suportata de imprumutator pentru a controla solvabilitatea imprumutului;
c) dobanda pura, ceea ce ramane din dobanda bruta (totala) dupa scaderea primei de risc si a cheltuielilor de gestiune.
Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei, indeplinind urmatoarele functii: 
a) influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-i catre destinatiile care asigura folosirea lor cea mai eficienta; 
b) parghie de stimulare atat a populatiei, cat si a firmelor in economisirea unei parti din venituri;
c) modalitatea de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal; 
d) parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica deosebit de importanta folosita de stat sau de diferite grupuri in orientarea activitatii economice.
Factorii care determina nivelul dobanzii
Ca element al contractului de credit, nivelul dobanzii este acceptat, in fiecare caz in parte, de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative. Fiecare dintre parti doreste sa aiba, in contextul acceptarii solutiei, anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata. Deci se pune problema de a discerne si considera factorii cu audienta si acceptabilitate generala.

Fisiere in arhiva (1):

 Dobanda in Gandirea si Practica Economica Romaneasca.doc