Diviziunea internațională a muncii - fluxurile economiei mondiale - comerțul exterior

Extras din referat Cum descarc?

Evolutia fiecarei economii nationale se afla in interactiune cu economiile nationale ale altor tari, astfel ca, astazi, interdependentele dintre state s-au intensificat si amplificat. Nicio tara, oricat de mare si dezvoltata ar fi ea, nu se poate izola de restul lumii, nu se poate sustrage acestei legitati.
Interdependentele economice sunt rezultatul unui proces istoric indelungat si contradictoriu. Acest proces a fost marcat de mai multe trepte calitative, ale caror caracteristici esentiale sunt surprinse prin termeni: schimburi intertari, piata mondiala, economie mondiala.
Prima dintre trepte a constat din schimbul de bunuri intre popoare, tari si teritorii, astfel ca, inca din Antichitate, oamenii au inteles ca schimbul este un principiu unificator si de progres al societatilor umane.
A doua schimbare calitativa in planul relatiilor economice intertari a constat in formarea si consolidarea pietei mondiale. Spre sfarsitul Evului Mediu, pe terioriul fostului Imperiu roman, s-au constituit numeroase teritorii autonome din punct de vedere politic si economic. Intre aceste teritorii se derulau schimburi de bunuri, astfel, in acest context, se formeaza piata mondiala (incepand cu secolul al XVI-lea).
,,Piata mondiala exprima totalitatea relatiilor in legatura cu schimbul de marfuri corporale si incorporale intre tari, relatii devenite obligatorii si permanente pentru existenta acestora" .
Cea de a treia etapa, economia mondiala, s-a format spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Aceasta consta din (toate) economiile nationale autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri materiale si de servicii. Altfel spus, piata mondiala reprezinta ansamblul relatiilor de schimb, de vanzare-cumparare, monetare si de transferuri valorice, care au loc intre agentii economici din toate tarile lumii, considerate in complexitatea si interdependenta lor.
Factorii care au stat la baza intensificarii schimburilor dintre diverse tari si zone geografice au fost:
- cresterea si diversificarea productiei de bunuri materiale si servicii care, pe de o parte au marit oferta, iar pe de alta parte, prin venituri si reducerile de preturi au marit cererea;
- progresul mijloacelor de transport si de comunicatii, precum si ieftinirea acestora;
- posibilitatea de conservare a marfurilor si de standardizare a calitatii acestora;
- liberalizarea schimburilor intre tari.
In istoria schimburilor internationale si a procesului de formare si dezvoltare a pietei mondiale se disting urmatoarele etape importante:
- epoca marilor descoperiri geografice;
- revolutia industriala de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea;
- revolutionarea transporturilor prin aparitia locomotivei, vaporului, automobilului, avionului etc.;
- perioada de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial cu schimbarile mari din structura productiei de bunuri materiale si servicii mai ales prin dezvoltarea unui proces economic nou si esential - integrarea economica.
Baza generala a pietei mondiale o reprezinta diviziunea internationala a muncii.
Diviziunea mondiala a muncii reprezinta expresia statica a tendintelor de specializare internationala in vederea participarii la circuitul economic mondial.
Formarea diviziunii mondiale a muncii a fost rezultatul unui indelungat proces istoric. Ea nu a avut un caracter de sine statator, independent de dezvoltarea economiilor nationale, ci a aparut in masura in care s-a conturat un anumit potential de productie, anumite structuri ale acestora. In timp, ea a fost determinata de diferiti factori:
a) specializarea internationala pe ,,produse primare" a depins, in primul rand, de existenta unor conditii naturale favorabile, dar si factorii de ordin politic, exogeni, au jucat un rol important, in masura in care acest tip de specializare le-a fost impus unor tari ramase in urma pe planul dezvoltarii lor economice;
b) specializarea internationala pe ,,produse manufacturiere" a depins, mai ales, de factori tehnici, economici si sociali precum nivelul aparatului de productie si gradul sau de diversificare, disponibilitatile de capital, calificarea resurselor umane etc.
Sub influenta a numerosi factori economici, tehnici, stiintifici, sociali, politici, institutionali, demografici etc., diviziunea mondiala a muncii a inregistrat permanente mutatii, determinand o continua diversificare a tipurilor si formelor sale. In prezent se disting cinci tipuri de specializare internationala:
- specializare intersectoriala
- specializare interramuri
- specializare intraramura 
- specializare organologica
- specializare tehnologica.
Ele exprima trepte istorice succesive de evolutie a diviziunii mondiale si se realizeaza in forme si modele diferite de la un stat la altul.
a) Specializarea intersectoriala a fost primul tip si s-a bazat pe complementaritatea dintre sectorul industrial si cel agricol. Prima sa forma: industrie - agricultura a fost rezultatul primei revolutii industriale din a doua jumatate a secolului al XVII-lea si a determinat impartirea lumii in tari industriale si state agrare. O data cu desavarsirea revolutiei industriale, de la sfarsitul secolului al XIX-lea, s-a extins volumul capacitatilor de prelucrare in tarile dezvoltate, ceea ce a generat o cerere tot mai mare de materii prime. Aceasta a determinat aparitia unei noi forme a specializarii internationale, extractie-prelucrare. Aceste forme au fost predominante pana in prima jumatate a secolului al XX-lea si au constituit baza schimburilor dintre tarile dezvoltate si cele slab dezvoltate.
b) Specializarile interramuri si intraramura au fost rezultatul celei de a doua revolutii industriale, bazata pe electrificare si productia de serie. Acestea au antrenat aparitia unor noi genuri de complementaritati si prin aceasta noi tipuri de specializare inter si intraramura, indeosebi in sectorul industrial. Baza lor o constituie structurile economice paralele si simetria ramurilor si subramurilor din tarile aflate in stadii avansate ale dezvoltarii industriale. Specializarea de tip interramuri imbraca forme precum: echipamente - bunuri industriale de consum, echipamente - produse chimice, iar specializarea intraramura prezinta forme precum echipamente - echipamente, bunuri industriale de consum - bunuri industriale de consum.
c) Specializarea organologica a fost un rezultat al cresterii gradului de complexitate a unor produse, ceea ce a permis adoptarea unor specializari pe verticala, pe subansamble si parti componente, antrenand schimburi economice si relatii de cooperare pentru realizarea produsului finit. In ultimul timp, produsele complexe sunt realizate intr-o conceptie modulara, ceea ce permite combinarea avantajelor productiei de serie mare, bazata pe automatizare si robotizare, cu cele ale diversificarii gamei produselor finite obtinute prin asamblarea lor.

Fisiere in arhiva (1):

 Diviziunea Internationala a Muncii - Fluxurile Economiei Mondiale - Comertul Exterior.docx