Determinarea și Impozitarea Profitului în România

CAP. I Locul si rolul impozitului pe profit in sistemul fiscal romanesc

Impozitul pe profit este una din formele de baza in alimentarea bugetului national ,pe seama

veniturilor agentului economic.

Din punct de vedere a regimului financiar ,"legea impozitului pe profit" cuprinde numeroase

reglementari, probabil din timp in timp "interschimbabile",important, pentru inceput ,fiind de retinut ca

impozitul inregistrat in titlul unui exercitiu trebuie sa cuprinda ,in acelasi timp :

*suma impozitelor imediat exigibile ;

*suma impozitelor amanate(care vor deveni exigibile ulterior ,la o scadenta cunoscuta dar a caror suma nu poate fi identificata de o maniera certa.

Impozitul reprezinta izvorul principal al formarii veniturilor bugetului de stat si al finantarii

cheltuielilor publice.El este o functie crescatoare a venitului :la o rata de impunere fiscala data, el sporeste

cand venitul creste.

Impozitul pe profit face parte din categoria impozitelor directe ,fiind una din sursele principale de venituri ale bugetului administratiei centrale de stat.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o

sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda

un anumit gen de avere pentru care ,conform legii ,datoreaza impozit.

In forma initiala ,la intrarea in vigoare a Legii nr.12/ 1991 ,impozitul pe profit a fost conceput ca un intrument fiscal nou, inlocuind numeroase impozite in materie.

Pe parcurs, au fost adoptate noi reglementari privind impozitarea veniturilor persoanelor juridice,conform evolutiei reformei legislative, impozitul pe profit ajungand astfel sa fie unul din cele mai

importante impozite directe reglementate de Codul Fiscal si avand o sfera de cuprindere din ce in ce mai

larga la nivel de contribuabili. Acesta ocupa un rol important atat prin prisma contributiei sale la formarea

veniturilor bugetare cat si prin influenta activitatilor generatoare de profit. Un rol de aseamenea foarte

important este cea de sursa de finantare a cheltuielilor publice ,dar si ca variabila cu impact direct asupra

venitului disponibil si implicit a consumului personal, investitiilor private, productie ,ofertei si ocuparii

fortei de munca.

CAP. II Sfera de cuprindere si calculul impozitului pe profit

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, urmatoarele persoane, denumite in continuare

contribuabili:

a) persoanele juridice romane;

b) persoanele juridice care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania;

c) persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitate in Romania intr-o asociere fara personalitate juridica;

d) persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/sau in legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania sau din vanzarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania cat si in strainatatedin asocieri fara personalitate juridica; in acest caz, impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica romana;

f) persoanele juridice cu sediul social in Romania, infiintate potrivit legislatiei europene.

Pentru profitul impozabil ce se realizează de contribuabili se calculează obligaţia de plată pe

baza cotei de 16%, reţinându-se, totodată, unele excepţii.

Pentru determinarea profitului impozabil se calculează, pe de o parte, veniturile realizate din

livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, din

servicii prestate şi lucrări executate, inclusiv din câştiguri de orice natură, iar pe de altă parte, cheltuielile

efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Diferenţa între venituri (mai mari) şi cheltuieli astfel determinate, majorată cu cheltuielile nedeductibile fiscal şi diminuată cu cele deductibile, reprezintă profitul impozabil.

Cheltuielile nedeductibile fiscal se referă la anumite consumuri, de regulă de resurse financiare,

pentru care nu este permisă deducerea, dintre care se amintesc:

- cheltuielile cu impozitul pe profit;

- amenzile sau penalităţile datorate şi confiscările;

- cheltuielile aferente stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv perisabilităţile;

- cheltuielile pentru protocol care depăşesc limita legală;

- cheltuielile cu diurna care depăşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice etc.