Denaționalizarea banilor

Banii reprezinta mijlocul de schimb general acceptat in lume. Acestia sunt de mai multe tipuri, in functie de tara din care provin, fiind diferiti ca valoare, gradul de acceptabilitate sau a grupurilor de oameni care ii acepta cu usurinta.

Dar in acelasi timp, nu putem face o distinctie clara intre ceea ce este si ceea ce nu este moneda, asa cum nu putem face o deosebire clara nici in viata reala, unde diferitele atribute ale obiectelor se confunda intre ele (marfuri si servicii). Cu toate ca intre ele exista diferente seminificative, de multe ori trebuie sa facem aceasta divizare pentru a ne usura munca.

In consecinta, este important sa retinem ca diferitele tipuri de bani se pot deosebi intre ele prin doua trasaturi si anume: lichiditatea si stabilitatea banilor.

Posibilitatea de a controla valoarea unei monede concurentiale

Pentru moment ne vom concentra pe problema daca sau nu o banca emitenta aflata in concurenta cu alte banci de acelasi fel va avea puterea de a influenta si de a controla valoarea cantitatii emisiunii sale specifice pe piata. La prima vedere putem afirma ca emitentul exclusiv al unei monede, care controleaza in intregime oferta acesteia, poate sa ii determine pretul atata timp cat cineva o doreste la acel pret. Prin urmare banca trebuie sa contracareze orice tendinta de a creste sau de a scadea a pretului respectiv.

Exista doua metode prin care bnca isi poate modifica volumul monedei sale in circulatie si anume: poate vinde sau cumpara propria moneda in schimbul altor monede, sau isi poate restrange sau extinde activitatile de creditare.

Indiferent de pretul celorlalte monede, ideea cruciala care trebuie retinuta este aceea ca, in scopul retinerii unei cantitati mari si crescande de moneda in circulatie, factorul decisiv va fi vointa publicului de a o pastra. In cazul unei cresteri imprudente a emisiunii monetare se poate ajunge la cresterea mai rapida a fluxului de rascumparare decat a cererii publicului de a pastra banii.

In cazul in care un concurent ar veni pe piata cu o oferta mai avantajoasa, precum o rata mai scazuta a dobanzii, acesta ar descoperi curand ca aceasta tentativa se va intoarce impotriva bancii cu emisiune in exces. Astfel, oamenii vor fi nerabdatori sa ia cu imprumut o moneda oferita la o rata mai scazuta a dobanzii, insa nu vor dori sa pastreze o proportie mai mare din activele lor lichide intr-o moneda despre a carei emisiune in exces vor afla in curand.

Dar monedele se pot schimba aproape instantaneu la un schimb de curs cunoscut, preturile relative ale marfurilor exprimate in ele ramanand aceleasi. Prin urmare, toata lumea indatorata in monedele pentru care trebuie platita o rata mai mare a dobanzii va incerca sa se imprumute mai ieftin, pentru a dobandi monedele in care sa poata rambursa creditele mai impovaratoare. Astfel, tote bancile care nu si-au redus rata dobanzii la credite vor intoarce la banca ce acorda credite mai ieftin toata cantitatea monedei pe care o primesc.

In consecinta, vom avea pe piata valutara o oferta excesiva a monedei emise suplimentar, care va determina scaderea cursului de schimb al acesteia. La acest nou curs, preturile marfurilor cotate in alte monede vor fi reflectate in moneda slaba, in vreme ce preturile cotate in moneda slaba vor fi imediat ridicate, ceea ce i-ar determina pe posesorii ei sa adopte alta moneda. Reducerea fireasca a cererii ar depasi castigul temporar obtinut prin politica de creditare mai ieftina. Insa, daca cu toatea acestea, banca ar continua emiterea de credite ieftine, oamneii se vor feri de acea moneda, acest lucru ducand la aruncarea unor sume din ce in ce mai mari pe piata valutara.

Putem concluziona ca nu este posibil ca o banca sa traga in jos valoarea reala a altor monede prin emiterea in exces a monedei sale daca emitentii lor sunt pregatiti, reducandu-si temporar emisiunile.

O alta problema se refera la masura in care aparitia inevitabila a monedelor parazit poate interfera cu controlul emitentului asupra propriei sale monede. In masura in care aceste emisiuni parazit ar fi etichetate drept datorii exprimate in moneda emitentului, este dificil de vazut cum ar putea acest fapt sa fie impiedicat prin lege.

Nu toate bancile pot sa emita o moneda proprie, in consecinta ele accepta depozite si acorda credite intr-o moneda oarecare, de obicei in cea mai buna disponibila. La randul sau, emitentul original nu impiedica acest