Intr-o economie complexa si descentralizata, moneda este instrumentul unic al schimbului. Cererea si oferta de bunuri de pe pietele de schimb este mediata de moneda.
Nevoia de moneda apare numai intr-o economie de schimb, moneda fiind instrumentul schimbului care permite cumpararea imediata a oricaror bunuri, servicii si titluri, fara costuri de negociere, si care conserva valoarea intre doua schimburi. Ea indeplineste rolul de instument unic al tranzactiilor, etalon de valoare si mijloc de rezerva si finantare.
In decursul timpului, moneda si-a schimbat forma; continutul si conceptiile asupra ei au inregistrat evolutii si adaptari ca in putine alte domenii.
In istoria societatii omenesti, moneda apare de timpuriu, fiind prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variate. Exteriorizarea valorii se realiza o data cu schimbul prin raportarea marfurilor la marfa care indeplinea rolul de moneda.
O data ce omul utilizeaza o marfa unica drept intermediar in tranzactie, el iese din sfera trocului primitiv pentru a intra in cea a economiei de schimb, marfa aleasa permitea vanzarea si cumpararea bunurilor obisnuite, masurarea precisa a valorii si econemisirea. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe langa utilizarea sa normala (ca bun de consum sau de productie), servea drept instrument de schimb.
Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar. Bunul moneda - etalon trebuia sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare. Era necesar, de asemenea, sa fie divizibil pentru a permite efectuarea platilor si sa prezinte o valoare proprie, intrinseca, suficient de mare si stabila.
Dintre toate bunurile care intruneau aceste calitati, metalele si aliajele se impun rapid datorita proprietatilor fizice, perfect adaptate celor trei functii ale monedei. Initial au fost folosite metalele si aliajele comune (cupru, bronz, fier) ca monede, apoi au aparut metalele pretioase (aurul si argintul).
Timp de aproape trei mii de ani, societatea omeneasca a fost servita preponderent de moneda cu valoare intrinseca (de aur, argint), adica de moneda materiala.
Economistul rus Usoskin afirma: ,,perioada triumfului evident al sistemului banesc metalist, produs la sfarsitul secolului al XIX-lea, de asemenea cu victoria regelui Pyrrhos, pentru ca a prefatat crahul acestui sistem". Pyrrhos, rege al Epirului, dupa ce a castigat cu pierderi grele o importanta batalie contra romanilor, ar fi exclamat: ,,inca o victorie ca acestea si sunt pierdut!".
La scurt timp dupa statornicirea monometalismului aur clasic (sfarsitul secolului al XIX-lea), datorita declansarii primului Razboi Mondial, a urmat abandonarea acestui sistem. In conditii actuale, locul principal in circulatie il ocupa depozitele bancare evidentiate in memoriile computerelor, asa numitii bani electronici, banii cu existenta fizica, sub forma de moneda metalica sau bilete de banca nemaiavand un rol predominant.
II Procesul de dematerializare a monedei
Procesul de dematerializare a monedei cuprinde doua faze:
a) Demonetizarea aurului;
b) Inlocuirerea semnelor monetare aflate in circulatie, a numeralului, prin bani de cont.
a) In antichitate se putea vorbi despre o monetizare deplina a aurului, care consta in folosirea aurului pentru baterea de moneda, precum si imbinarea substantei aurului cu functiile monetare. Insa, demonetizarea aurului a insemnat eliminarea metalului pretios din functiile de echivalent general de bani, si utilizarea acestuia doar ca o marfa obisnuita. Deci, demonetizarea
1. Cezar Basno - Moneda, credit, banci, ASE - Bucuresti;
2. Vasile Turliuc - Politici monetare, Ed. Polirom - Iasi, 2002;
3. Vasile Turliuc, Vasile Cocris - Moneda si credit, Ed. Ankarom, Iasi, 1997.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
