Decontare

Piaţa interbancară este o piaţa rezervată instituţiilor de credit şi băncii centrale,pe care se desfăşoară operaţiuni de creditare cu scadenţe ce merg de la 24 de ore (operaţiuni de pe o zi pe alta sau overnight) până la un an.

Decontarea reprezinta transferul de fonduri între bănci şi încarcarea,descărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer, precum şi finalizarea plăţii prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) fată de beneficiarul plăţii (creditorul). Activele care circula în sistemul de plăţi (banii) reprezint creanţe asupra guvernului (monedă metalică), asupra băncii centrale (bancnotele sau fondurile bănesti din evidentele băncii centrale) şi asupra instituţiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generica de mijloace de decontare, folosită mai ales în activitatea de analiză a activităţii bancare.

Decontarile se împart în două mari categorii: pe baza brută şi pe baza netă. In ce priveste decontarile, acestea sunt de doua feluri:

- decontari brute

- decontari nete;

Decontarea pe baza bruta este plata individuala a unei instructiuni sau pachet de instructiuni. Orice instructiune de decontare individuala este in fond un transfer de credit care presupune miscarea efectiva a fondurilor. Decontarea pe baza bruta a fost considerata multa vreme ca o forma greoaie, depasita, care amplifica volumul transferurilor si in conditiile cresterii numarului participantilor devenea chiar mai putin operanta. Astazi, progresele inregistrate pe linia automatizarii, care au oferit solutii alternative de economie de fonduri si de timp au repus in discutie eficienta decontarii pe baza bruta si posibilitatile pe care le ofera de pastrare a integritatii si stabilitatii intregului sistem de decontare.

Decontarea pe baza neta. Atat compensarile bilaterale cat si cele multilaterale folosesc sistemul de decontare pe baza neta. Compensarea cu decontare pe baza neta presupune compararea sumelor debitoare si creditoare intre banci si stabilirea slodului final sau creditor. In acesta actiune intervin trei parti, cele doua banci si casa de compensatie.

Se deosebesc astfel doua tipuri de decontare:

- decontare intrabancara: cand atat unitatea bancara a platitorului, cat si unitatea bancara a beneficiarului apartin aceleiasi societati bancare (de exemplu, un client al B.C.R. Cluj plateste o suma unui client al B.C.R. Brasov); - decontare interbancara: cand unitatile bancare implicate in decontare apartin unor societati bancare diferite (de exemplu, un client al B.R.D. Tg-Mures plateste unui client al B.R.C.E. Constanta).

Decontarea intrabancara (intre unitati teritoriale ale aceleiasi societati bancare), este cea mai rapida, putand fi preluata intr-o proportie insemnata de sistemul informatic. Desi decontarea pe suport hartie presupune transferul fizic al documentelor de decontare intre unitatea bancara platitoare si cea beneficiara, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (Regulamentul nr. 1/1995 emis de B.N.R.), unitatile bancare isi pot transfera pe cale electronica instrumentele de plata, urmand ca documentele de plata propriu-zise sa urmeze circuitul postal obisnuit, in final fiind anexate ca documente justificative. Transmisia se realizeaza de regula prin fax sau telex. Exista in prezent societati bancare care au renuntat la transmisiile telex/fax si realizeaza transmisia tranzactiilor aferente decontarilor intrabancare direct intre sistemele informatice ale unitatilor teritoriale (prin intermediul centralei societatii bancare). Acest tip de decontare este cunoscuta in limbajul bancar curent sub denumirea de decontare electronica. De obicei, decontarea electronica intrabancara se realizeaza dupa urmatorul algoritm: - unitatile bancare debiteaza conturile clientilor platitori si trimit la centrala societatii bancare fisiere ce contin date privind platile catre clientii celorlalte unitati bancare; - fiecare unitate preia de la centrala tranzactiile care reprezinta platile care ii sunt adresate, apoi crediteaza corespunzator conturile clientilor beneficiari; - instrumentele de plata pe suport hartie urmeaza circuitul postal obisnuit si sunt anexate ca documente justificative. Decontarea electronica permite transferul rapid al fondurilor intre platitor si beneficiar (in aceeasi zi) si automatizeaza integral operatiile back office.

Decontarea interbancara este mai complicata deoarece in decontare sunt implicate societati bancare diferite si, in plus, intervine o terta institutie: Banca Nationala a Romaniei prin sistemul caselor de compensatie (pentru plati ce nu depasesc 500 milioane lei). Exista mai multe circuite pentru documentele de plata, insa pentru simplificare vom considera cazul mai general cand societatea bancara initiatoare dispune de o unitate bancara in judetul de destinatie. Sa presupunem ca un client (platitor) al B.C.R. din judetul A plateste prin ordin de plata o suma unui client (beneficiar) al B.R.D. din judetul B. Procesul de decontare interbancara se desfasoara astfel: - platitorul prezinta ordinul de plata la unitatea B.C.R. din judetul A; - contul clientului este debitat, iar ordinul de plata este remis prin sistemul intrabancar la sucursala B.C.R. din judetul B; - unitatea B.C.R. din judetul B prezinta ordinul de plata agentului de compensare al B.R.D. in cadrul sedintei de compensare care are loc la sucursala Bancii Nationale din judetul B; - pe baza ordinului de plata, unitatea teritoriala a B.R.D. din judetul B realizeaza creditarea contului beneficiarului. Pe baza unor conventii intre societatile bancare si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, unitatile bancare pot prezenta la compensare copii ale documentelor de plata, obtinute in urma transmisiilor fax, telex sau prin modem, prin circuitele intrabancare proprii. Se poate observa ca decontarea interbancara are o componenta intrabancara care, dupa cum s-a aratat mai sus, poate fi informatizata.