Curtea Europeană de Conturi

Cadrul general

Comunitatea Europeană este o organizaţie de integrare: prin încheierea Tratatelor constitutive statele au ales să se integreze într-un ansamblu cu existenţă şi identitate proprii. Acestea nu s-au oprit doar la simpla cooperare şi coordonare a acţiunilor, ci au decis să îşi pună în comun o parte din competenţele lor şi să cedeze unor instituţii indpendente sarcina de a administra interesele astfel reunite.

Uniunea Europeana are propriile instituţii şi instanţe comunitare: Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă, Curtea Europeană de Conturi, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, Banca de Investiţii, Banca Central Europeană, Fondul European de Investiţii, Mediatorul European.

În cadrul sistemelor constituţionale din statele moderne, funcţia de audit este în general considerată a fi unul dintre elementele care garantează gestionarea democratică a activităţilor din sectorul public. Această gestionare ia de obicei două forme distincte, de complementare, cunoscute sub numele de control intern şi audit extern. Gestionarea fondurilor publice nu poate fi lipsită de un audit extern corespunzător.

Înfiinţarea Curţii de Conturi Europene a urmat acelaşi raţionament şi a coincis cu două evenimente deosebit de importante: extinderea puterilor Parlamentului în domeniul controlului bugetar şi finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene prin resurse proprii

În faţa acestor schimbări şi a creşterii puterilor Parlamentului European în domeniul execuţiei bugetare, era imperios necesar să se aducă o schimbare calitativă în auditul extern al bugetului.

Descrierea instituţiei

Astfel, la iniţiativa dlui Heinrich Aigner, preşedintele comisiei pentru control bugetar al Parlamentului European, care, din 1973, a pledat cu înverşunare pentru un organism de audit extern la nivel comunitar, Curtea Europeană de Conturi a fost înfiinţată prin tratatul de la Bruxelles (22 iulie 1975) drept un organ al Comunităţii Europene, fiind cel mai puţin cunoscută dintre instituţiile Uniunii Europene. Aceasta a intrat în funcţiune în anul 1977, având sediul la Luxemburg (începând cu anul 1988) Curtea de Conturi a înlocuit Comisia de Conturi prevăzută de Tratatele CEE şi CEEA şi Comisarii de conturi din sistemul CECO.

Curtea de Conturi a devenit “instituţie comunitară” a Uniunii Europene prin reglementarea Tratatului de la Maastricht , la 1 noiembrie 1993, alături de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie (art. 246-248, TCE). Tratatul a consolidat astfel independenţa şi autoritatea acesteia faţă de celelalte instituţii, cu care se afla acum pe poziţii egale. De la acea dată, Curtea are datoria de a publica o declaraţie de asigurare (DAS) cu privire la fiabilitatea conturilor UE şi la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente bugetului UE. Rolul acesteia a fost confirmat şi consolidat la 1 mai 1999, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care a împuternicit Curtea să efectueze activităţi de audit cu privire la buna gestiune financiară, a subliniat rolul acesteia în lupta împotriva fraudei şi i-a permis să formuleze recursuri în faţa Curţii de Justiţie pentru a-şi proteja prerogativele în raport cu celelalte instituţii. Înfiinţarea Curţii de Conturi a răspuns nevoii Comunităţii de a avea o conştiinţă financiară, astfel cum a definit-o preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţii de la acea vreme, în octombrie 1977, domnul Hans Kutscher.