Introducere Globalizarea in societatea contemporana include elemente comune cu formele de organizare statala anterioare, clasice, insa se distinge de acestea prin trasaturi organizationale unice si prin faptul ca globalizarea creaza o lume in care relatiile dintre oameni se intind pe arii extrem de largi, sunt mult mai intense, mai rapide si influenteaza toate aspectele vietii sociale. Rezultatul acestor legaturi a condus la nasterea unei economii globale, economie in care schimburile pe pietele financiare se desfasoara non-stop, corporatiile multinationale au puteri sporite fata de statele individuale, lumea este guvernata de legislatii internationale iar problemele omenirii depasesc granitele nationale si devin globale: Inclazirea globala, situatia stratului de ozon, virusul HIV, terorismul, volatilitatea pietelor, spalari de bani, comertul de droguri si altele. In randul teoreticienilor socio-politici actuali s-au format mai multe viziuni asupra globalizarii si asupra influentei acesteia in ceea ce priveste existenta statului national. Multi dintre teoreticieni afirma in mod entuziast ca in prezent se formeaza un nou tip de societate, cea globala. Pe de alta parte insa, alti cercetatori considera ca statul natiune nu va disparea niciodata tocmai din cauza faptului ca oamenii vor avea mereu nevoie de o identitate proprie si de un grup mai restrans cu care sa se asocieze. Globalizarea Globalizarea este legatura dintre partile diferite ale lumii. Ea rezulta din expansiunea unei culturi, a unei economii si a unei politici internationale. Prin faptul ca oamenii, ideile, informatiile si marfurile se circula liber in toata lumea, experienta persoanelor de pe glob devine similara. Globalizarea cunoaste o istorie lunga. Cultura Greciei Antice, de exemplu, a fost raspandita pe o arie extinsa care cuprindea sud-vest-ul Asiei, Africa de Nord si Europa de Sud. Globalizarea culturii grecesti a atins apogeu in timpul lui Alexandru cel Mare. De fapt exista orase denumite dupa marele cuceritor in Iraq (Iskandariya), Egipt (Alexandria) si Turcia (Alexandria Troas). Un alt exemplu istoric de globalizare este Drumul Matasii, o ruta comerciala care lega China si Mare Mediterana si de-a lungul careia se promova schimbul de idei si cunostinte care insoteau in mod permanent comertul cu diferite bunuri si alimente cum sunt matasea, condimentele orientale, portelanul si alte comori din est. Cand europenii au inceput sa puna bazele imperiilor lor coloniale, globalizarea s-a raspandit si mai mult. Multi dintre exploratorii europeni timpurii s-au dovedit a fii nerabdatori in a promova valorile si religia crestina in regiunile vizitate. Globalizarea crestinismului s-a raspandit, de exemplu, din Europa in America Latina prin intermediul misionarilor crestini trimisi sa lucreze cu populatiile locale. Ritmul globalizarii s-a accelerat in secolul al XIX -lea odata cu revolutia industriala. In aceasta perioada morile mecanice si fabricile au devenit foarte comune in tarile mai dezvoltate iar multe companii foloseau materiale prime din regiuni indepartate. Deasemenea bunurile rezultate erau comercializate si in alte state. Globalizarea s-a accentuat dramatic in secolul al XX-lea odata cu dezvoltarea transportului aerian, a expansiunii comertului liber si a dezvoltarii erei informatiei. Mii de km de fibra optica conecteaza astazi continentele si permit oamenilor din toate partile globului sa comunice instant prin intermediul World Wide Web. Mijoacele moderne de comunicare au jucat si continua sa joace un rol principal in globalizare si mai ales in aspectul cultural al globalizarii. Prin intermediul internetului stirile si informatiile pot fi acceste de catre oricine si de oriunde. Ca urmare a raspandirii din ce in ce mai pregnanta a acestor legaturi dintre state globalizarea este o notiune acceptata astazi de intreaga doctrina in ciuda faptului ca multi autori o inteleg in grade diferite astfel conturandu-se mai multe viziuni care incep de la globalisti entuziasti la sceptici. Asadar globalizarea este un proces, sau un set de procese, care intruchipeaza o transformare in organizarea spatiala a relatiilor si tranzactiilor sociale - analizate in termenii extensiunii, intensitatii, velocitatii si impactului lor - generand fluxuri si retele transcontinentale sau inter-regionale de activitate, interactiune si exercitare a puterii. Globalizarea are un caracter universal in sensul ca a ajuns sa afecteze structura tuturor componentelor sistemului social global - subsistemul politic, economic, militar, social, religios, ecologic etc. Din aceasta perspectiva putem vorbi si de o specializare a globalizarii, adica de globalizare politica, militara, sociala, financiara, tehnologica, ecologica si, nu in ultimul rand, economica. Deasemenea globalizarea are viteze diferite, in functie de specificul domeniului si de marimea spatiului in care actioneaza. Evolutia procesului de globalizare, a determinat dezbateri care au dat nastere la trei scoli de interpretare a rolului si a locului statului in ansamblul vietii globale. Teza hiperglobalista (Kenichi Ohmae, Martin Albrow, Walter Wriston) intelege globalizarea si o analizeaza din perspectiva economica. Aceasta viziune considera ca fiind primordiala piata globala unica in care competitia globala este principiul coordonator. Retelele de productie, comert si finante cunosc o evolutie superioara internationalizarii, in sensul ca ele devin transnationale - adica au capacitatea de a strapunge granite nationale, incluzand teritorii si economii nationale, trecand astfel peste vointa guvernelor nationale. Acestea nu pot sa faca altceva decat sa devina simple structuri intermediare intre mecanismele de functionare si de guvernare locala, regionala si globala.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
