Cresterea economica

Extras din referat Cum descarc?

Conceptul de crestere, care a ocupat un loc deosebit in dezbaterile anilor '60 si '70, a fost lansat in teoria economica in anul 1939 de catre economistul englez Roy Harrod si este folosit pentru a desemna amplificarea activitatii economice sau cresterea durabila a productiei la diferite niveluri, dar in toate aceste analize el implica abordarea pe termen lung.
In legatura cu notiunea de crestere economica circula numeroase puncte de vedere.
Exemple de cateva optici privitoare la cresterea economica:
Simon Kuznets, fost profesor al Universitatii Harrvard, laureat al Premiului Nobel pentru economie, in discursul de receptie (11 dec 1971) a dat cresterii economice o definitie mai cuprinzatoare: "Cresterea economica a unei tari poate fi definita ca o crestere pe termen lung a capacitatii de a livra populatiei bunuri economice tot mai diversificate, aceasta capacitate crescanda avand la baza o tehnologie avansata si adaptari institutionale si ideologice adecvate. Toate cele trei componente ale definitiei sunt importante." (Sursa: Simon Kuznets, Cresterea economica moderna : concluzii si consideratii, in Laureatii Nobel in economie. Discursuri de receptie, Vol I. Academia Romana. Centrul Roman de Economie Comparata si Consensuala, Ed. Expert, Bucuresti, 2001, p.111)
H. W. Arndt defineste cresterea economica astfel : "cresterea venitului national pe total si pe locuitor".
Fr. Perroux defineste conceptul de crestere economica ca este sporirea sustinuta de-a lungul uneia sau mai multor perioade lungi (fiecare din aceste perioade cuprinzand mai multe cicluri cvasi -decenale) a unui indicator de dimensiune (cantitativa); pentru o natiune - produsul global net in termeni reali, adica este vorba de cresterea produsului real pe locuitor."
Factorii de crestere economica
A.	Factorii directi care determina cresterea economica sunt:
a)	resursele umane (oferta de munca, educatie, disciplina, motivatie);
b)	resursele naturale (pamant, resurse ale subsolului, combustibili, conditii climatice etc.);
c)	stocul de capital tehnic (masini, echipamente,cladiri, cai de transport etc);
d)	tehnologia (stiinta, inginerie, organizare, management, antreprenoriat, inovare).
De acesti factori, toate tarile dispun intr-o masura mai mica sau mai mare, dar nu exista o formula unica de a-I utiliza pentru a asigura cresterea economica.
Factorii indirecti sunt:
a)	dimensiunea cererii agregate, respectiv capacitatea de absortie a pietei interne;
b)	eficienta sistemului financiar-bancar privita prin prisma modului de orientare a activitatii economice prin intermediul creditului;
c)	rata economiilor si rata investitiilor;
d)	mediul international;
e)	competitivitatea produselor;
f)	inclinatia marginala spre export in comparatie cu cea spre import;
g)	migratia fortei de munca si a capitalului;
h)	politica bugetara si fiscala a statului.
Factorii directi si cei indirecti au laturi cantitative si calitative.
Laturile cantitative constau in modificarea dimensiunilor factorilor de productie ( cresterea capitalului folosit, a resurselor de munca atrase, sporirea volumului investitiilor, a exportului etc.). Referitor la laturile calitative acestea se refera la sporirea eficientei cu care este folosit fiecare factor de productie in parte, mai precis la eficienta cu care sunt combinati factorii cresterii economice, luati impreuna ( ex. Productivitatea muncii nationale, eficienta investitiilor etc. ).
Factorul uman apare in procesul cresterii economice prin sporirea volumului muncii prestate la scara macroeconomica, precum si a calitatii acestui factor, exprimata sintetic prin productivitatea muncii.
Sub aspect cantitativ se concretizeaza in volumul de manopera prestata de populatia ocupata in cadrul timpului efectiv de munca. Cresterea numarului de locuri de munca se asociaza cu cresterea economica.
Din punct de vedere calitativ, actiunea factorului uman in procesul cresterii economice se exprima ca progres sub influenta progresului tehnic, a motivatiei in munca, a cadrului organizational etc. Legatura dintre cele doua laturi se face prin intermediul structurilor specifice de pregatire a fortei de munca, de ocupare (ramuri, sectoare), orientarea investitiilor de dezvoltare (crestere) etc.
Factorul informational-tehnologic, in calitatea sa de neofactor, are un rol decisiv in procesul cresterii economice. Potentialul inovarii de a induce progres si eficienta este practic nelimitat. Aceasta justifica tratarea potentialului de inovare drept o resursa de importanta strategica.
Din punct de vedere cantitativ, acest factor se concretizeaza in proportia investitiilor pentru cercetare-dezvoltare in P.N.B. Sub aspect calitativ, el se refera la eficienta directa, la rentabilitatea sistemului (cercetarii), ca si la cea indirecta, adica la maximizarea avantajului competitiv, rezultat din aplicarea noilor solutii tehnico-stiintifice (este vorba de o eficienta propagata).
Ipoteza progresului tehnic incorporat priveste diferentierea tehnologica interna a fiecarui factor de productie, eficienta folosirii acestuia este cu atat mai mare cu cat generatia tehnologica este mai avansata. Ipoteza progresului tehnic autonom consta in imbunatatirile vizibile prin acumulare de experienta.
Progresul tehnologic indus prin inovaredetermina efecte multiple cum sunt:ameliorarea randamentelor sistemelor de productie; aparitia economiilor de scara, prin reducerea costurilor


Fisiere in arhiva (1):

  • Cresterea economica.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!