Crearea sistemului monetar național

1) Caracterizarea situatiei monetare din principate si incercarile de solutionare a crizei monetare

Reforma din 1867 a pus capăt unei aserviri monetare de patru veacuri. Contemporanii, care au înteles bine importanţa reformei, au salutat-o cu entuziasm, iar istoria naţionala a reţinut-o ca un eveniment de seamă. Ca orice fapt însemnat şi reforma monetară din 1867 a avut multiple legături în trecut şi în perspective istorică ne apare, azi, ca expresie unor adânci transformări politice şi economice petrecute intr-o îndelungata epocă.

Pe planul istoriei monetare româneşti, ceea ce caracterizează epoca premergătoare reformei este incapacitatea din ce în ce mai agravată a sistemului monetar în fiinţă de a satisface nevoile circulaţiei monetare, dezagregarea treptată a sistemului, până la totala sa ruină, iar pe planul gândirii monetare, apariţia în cultura română a unei adevarate doctrine monetare care prin critica situaţiei existente, prin propuneri şi discuţii în legătura cu problema monetară, a pregătit reforma.

La 1867, era lichidat un sistem monetar de tip specific feudal, care exista de peste o sută de ani. Oriunde avem o circulaţie monetară, trebuie sa existe o ordine în circulaţie, un sistem pe baza căruia se efectuează schimbul de mărfuri. Sistemul monetar înlocuit la 1867, este un sistem consuetu-ordinar, sancţionat legal la 1831; este sistemul cunoscut sub numele de sistemul leului ca ban de calcul, şi a stat la baza circulaţiei noastre monetare mai bine de un veac. La rândul său, el înlocuise alte sisteme monetare din trecut. În cursul acestui veac se disting două perioade: prima de pe la jumătatea veacului al XVIII-lea până la Regulamentul organic şi a doua de la Regulamentul organic până la reforma din 1867. Leul ca monedă metalică dispare treptat din circulaţie şi leul ca ban de calcul, monedă de socoteala, se instalează în economia Principatelor pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, iar Regulamentul organic întăreşte sistemul consuetordinar astfel alcătuit cu o partţială recunoaştere legală.

În prima perioadă din epoca leului ca ban de calcul, sistemul monetar se caracteriza printr-un etalon monetar – leul – ca ban de calcul, prin existenţa în circulaţie a diverse monede străine, de aur, argint, şi bilon, şi prin reglementarea raportului de valoare între monede, atât pe bază comerciala cât şi pe acte normative de autoritate. Leul ca monedă reală lipseşte din circulaţie; există însă ca ban de calcul şi în aceasta calitate, serveşte să exprime valoarea tuturor mărfurilor şi a serviciilor, inclusiv a monedelor; serveşte de asemenea la ţinerea contabilităţii de stat, etc. În Principatele Române circulă ca monede reale monede străine, de aur, argint, diverse aliaje. Valoarea lor se exprimă în leul de calcul şi este determinată în general de raportul commercial de piaţă. Ca monedă de aur circulă galbenul sau ducatul, denumire sub care se ascund diferite specii monetare, dar cea mai curentă monedă de aur este galbenul olandez sau astro-olandez, apoi monede turceşti, mahmudele, rubiele; monede de argint: talerul de diferite specii, creiţarul, piastrul, altmişlicul, beşlicul,etc. Sistemul monetar era de fapt bimetalist. Insuficienţa sistemului monetar ieşea la iveala nu numai datorită complexitaţii creşterii circulaţiei monetare, dar şi a procesului de devalorizare treptată a monedelor. În condiţiile sistemului monetar în fiinţă şi invadate de valuri de monedă depreciată, Principatele au fost un camp vast de speculaţii.

A doua perioadă monetară se caracterizează prin consacrarea legală a sistemului monetar existent, prin mărirea rapidă a volumului circulaţiei monetare şi prin creşterea complexităţii acestuia şi a vitezei de circulaţie a monedei, dar totodată prin dereglarea din ce în ce mai agravată a sistemului monetar, prin repetate încercări de a-I îmbunătăţi funcţionarea şi la urmă, printr-o susţinută acţiune publicistică şi politică de a-l înlocui, acţiune care a dus la reforma monetară din 1867. Sistemul monetar existent se dovedeşte zi cu zi incapabil de a răspunde la nevoile circulaţiei; este un obstacol în calea dezvoltării economice, dar un mijloc pentru vaste speculaţii în dauna întregii economii româneşti.

Regulamentul organic consacră şi organizează în ambele Principate sistemul consuetudinar existent. Astfel, statuează legal existenţa leului ca un ban de calcul, recunoaşte şi de drept bimetalismul, luând ca etalon galbenul ca monedă de aur şi sorocovăţul ca monedă de argint.