Corporația Financiară Internațională

Capitolul 1. Trăsăturile Corporaţiei Financiare Internaţionale (CFI)

Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) face parte din grupul Băncii Mondiale şi a fost înfinţată în anul 1956 cu scopul diversificării şi completării operaţiunilor pe care le efectuează Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, prin acordarea de împrumuturi şi realizarea de investiţii directe de capital industrial şi financiar în sectorul particular, din ţările în curs de dezvoltare, sprijinind dezvoltarea economică a acestora. Fondurile necesare finanţărilor au ca sursă vânzarea de acţiuni (principalii acţionari fiind SUA, Franţa, Anglia şi India) şi venitul net obţinut prin operaţiunile efectuate. Participarea CFI la realizarea unor investiţii este condiţionată de îndeplinirea următoarelor criterii de către obiectivul finanţat: să fie rentabil şi să conducă la obţinerea de economii de valută; să stimuleze şi să promoveze progresul tehnic; să asigure condiţii pentru retragerea corporaţiei de la finanţare, prin înlocuirea finanţării cu capital autohton; să creeze noi locuri de muncă. CFI mai investeşte şi în societăţi financiare locale sau regionale care sprijină sectorul particular

CFI completează activitatea Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) (care se desfăşoară în special la nivel guvernamental), oferind împrumuturi sectorului privat. Aşadar, CFI lucrează cu întreprinderi private viabile din ţările în curs de dezvoltare şi oferă împrumuturi pe termen lung, garanţii şi servicii de gestionare a riscului, consultanţă pentru clienţii săi. CFI investeşte în proiecte din regiuni şi sectoare deservite insuficient de investiţiile private şi găseşte modalităţi noi de a dezvolta oportunităţi promiţătoare pe pieţele considerate prea riscante de către investitorii comerciali în absenţa CFI.

România este membru CFI începând din anul 1990. Valoarea totală a finanţărilor CFI către sectorul privat din România se ridică la aproximativ 1,3 mld. USD, aferente unui portofoliu de peste 40 proiecte. IFC şi-a manifestat intenţia de a continua să susţină

reformele structurale pentru dezvoltarea sectorului privat şi pentru atragerea de investiţii private în domeniul infrastructurii şi în proiecte cu caracter social

1.1 Scurt istoric

Primul pas făcut de comunităţile internaţionale în vederea încurajării investiţiilor în sectorul privat, a fost crearea CFI în anul 1956.

Statutul C.F.I. a intrat în vigoare la 20 iulie 1956, când a fost îndeplinită condiţia ca un număr de minim 30 de ţări să subscrie minim 75 milioane de USD la capitalul CFI. Capitalul iniţial aprobat a fost de 100 milioane de USD.

Primele state membre la data de 20 iulie 1956 au fost: Islanda, Canada, Ecuador, Statele Unite ale Americii, Egipt, Australia, Mexic, Costa Rica, Etiopia, Peru, Republica Dominicană, Marea Britanie, Panama, Ceylon, Haiti, Guatemala, Nicaragua, Bolivia, Honduras, India, El Salvador, Pakistan, Iordania, Suedia, Norvegia, Japonia, Danemarca, Finlanda, Columbia, Germania şi Franţa. (însumat capitalul lor era de 78,36 milioane USD). În Statut s-au consacrat trei principii de bază, fondatorii insistând ca CFI. să: adopte principiul afacerilor, asumându-şi toate riscurile comerciale ale investiţiilor făcute, fără a accepta garanţii guvernamentale, iar profitul să fie obţinut în urma operaţiilor realizate; fie un broker onest, folosindu-se de abilitaţile sale unice de a fi o corporaţie deţinută de către guverne pentru „a aduce la un loc oportunităţile de investiţii, interne şi de capital privat, şi un management cu experienţă”; să joace un rol de catalizator, investind doar în proiecte pentru care "suficient capital privat nu este disponibil în condiţii rezonabile".

Robert L. Garner a fost numit Preşedintele CFI de Consiliul Director la data de 24 iulie 1956. El a fost singurul Preşedinte al CFI care a deţinut această funcţie fără a fi în prealabil Preşedinte al Băncii Mondiale. Garner a afirmat că CFI este prima organizaţie inter-guvernamentală, care a avut ca obiectiv principal promovarea initiaţivei private. El a crezut că iniţiativa privată este cea mai eficientă pentru dezvoltarea economică.