Contabilitate aprofundată - lichidarea și dizolvarea societății comerciale

Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale. Operaţiuni care se efectuează cu ocazia dizolvării şi lichidării şi contabilitatea acestora

Introducere. Noţiuni generale privind societatea comercială

Contractul de societate

In conformitate cu definiția data de codul civil roman in art. 1491 societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se învoiesc sa pună ceva in comun, in scop de a împarți foloasele ce ar putea rezulta. Codul civil reglementează si societatea civila dar spre deosebire de acesta, societatea comerciala nu reprezintă numai un simplu contract, ci ea este si o persoana juridica. Societatea comerciala se caracterizează prin aceea ca are in primul rând un scop lucrativ.

O definiție mai cuprinzătoare si mai apropiata de esența contractului de societatea este cea data de art. 1832 cod civil francez in urma modificări aduse de legea din 11 iulie 1985. "societatea este instituita de doua sau mai multe persoane care convin printr-un contract sa afecteze unei întreprinderi comune bunurile sau industria lor in vederea impartirii beneficiului, sau de a profita de pe urma economiei ce ar putea rezulta. Asociații se obliga sa contribuie la pierderi".

Definiţia citată enunţă trei componente principale care ar trebui să fie reunite cumulativ pentru existenţa valabilă a unei asemenea entităţi, şi anume:

-necesitatea încheierii unui contract, denumit şi pact societar.

-constituirea unui fond comun, alcătuit din aporturi ale membrilor.

-scopul asociaţilor este de a realiza câştiguri şi de a le împărţi între ei.

Din punct de vedere juridic putem identifica o serie de trăsături fundamentale ale societăţilor comerciale, precum:

-grupare de persoane şi de bunuri (capitaluri) în scop lucrativ; asociaţii urmăresc realizarea şi împărţirea beneficiilor;

-voinţa comună a asociaţilor de a conlucra în vederea obţinerii de câştiguri;

-ia naştere printr-un contract de societate, numit Act Constitutiv (contribuţii ale asociaţilor = aporturi, intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate cât şi obţinerea şi partajarea beneficiului) astfel încât, contractul de societate are caracter de bi sau plurilateral, cu titlu oneros, comutativ, cu executarea succesivă şi consensual.

Prin urmare, pe baza elementelor enunţate, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui act constitutiv şi beneficiind de personalitate juridică, în care societarii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.

CAPITOLUL I.

Dizolvarea societăţii comerciale

Cadrul juridic cu privire la operaţiunea de dizolvare

În legislaţia în vigoare, nu există o definiţie a termenului de „dizolvare”, cadrul legal menţionând numai elementele care duc la dizolvarea unei societăţi comerciale. Astfel, prevederile Codului civil fac referire la modalităţile de „încetare a societăţii”, în timp ce Legea nr. 31/1009 face referire la „dizolvarea” societăţilor comerciale.

Ambele referiri nu prezintă altceva decât modalitatea juridică de încetare a unei societăţi. Cu toate acestea, prevederile Legii nr. 31/1990 menţionează că societatea care intră în procedura divizării îşi păstrează personalitatea juridică până la lichidarea acesteia.

Dizolvarea societăţilor comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalităţii juridice a acestora, formată dintr-un ansamblu de operaţiuni care au ca urmare lichidarea patrimoniului societăţilor în cauză.

În acest context, operaţiunea de dizolvare este etapa premergătoare operaţiunii de lichidare, moment în care bunurile societăţii se transformă în bani, se plătesc creditorii şi se distribuie către acţionari rezultatul lichidării. Deci, în cazul dizolvării, societatea comercială se bucură de o personalitate juridică limitată strict la operaţiunile ce ţin de lichidarea acesteia.

În Legea societăţilor comerciale se precizează cauze comune referitoare la operaţiunea de dizolvare a societăţilor comerciale, precum şi cauze specifice referitoare la această operaţiune, stabilite în funcţie de forma de constituire a societăţii comerciale, supusă divizării (de exemplu societate pe acţiuni, societate în comandită simplă, societate cu răspundere limitată).

Cauzele generale referitoare la dizolvarea societăţilor comerciale

În conformitate cu prevederile art. 227 alin.(1) din Legea nr. 31/1990, cauzele comune referitoare la dizolvarea tuturor tipurilor de societăţi comerciale sunt următoarele:

-trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;

-imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

-declararea nulităţii societăţii;

-hotărârea adunării generale;

-hotărârea tribunalului;

-falimentul societăţii;

-reducerea capitalului social sub minimul admis de prevederile legale;

-reducerea pentru o perioadă de minimum 9 luni a numărului minim de acţionari prevăzut de legea specială de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale;

-alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Trecerea timpului stabilit pentru durata societății

Prelungirea duratei societăţii este posibilă prin voinţa asociaţilor cu condiţia ca aceasta să aibă loc cu cel Putin 3 luni înainte de expirarea duratei societăţii stabilită în actul constitutiv. Consultarea asociaţilor cade în sarcina consiliului de administraţie, respectiv a directoratului.

Imposibilitatea realizării obiectului de activitate

În cazul în care societatea se află în imposibilitatea realizării obiectului de activitate, asociaţii pot opta fie pentru modificarea obiectului de activitate în condiţiile prevăzute de art. 204 (modificarea Actului Constitutiv) din Legea societăţilor comerciale, fie pentru dizolvarea societăţii comerciale.

Declararea nulităţii societăţii comerciale

Declararea nulităţii societăţii nu poate interveni decât pe baza hotărârii instanţei de judecată prin care se constată nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă impuse de normele imperative privind constituirea societăţilor comerciale. Nulitatea actului constitutiv atrage nulitatea societăţii înfiinţate în baza lui.

Hotărârea adunării generale

În conformitate cu prevederile art. 231 din Legea nr. 31/1990, asociaţii pot reveni asupra hotărârii de dizolvare a societăţii (cu majoritatea cerută pentru constituirea actului constitutiv) atât timp cât nu s-a făcut nici o repartiţie din activ. Totodată, creditorii şi orice parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii, în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României partea a IV-a.

Hotărârea tribunalului

Dizolvarea societăţii comerciale se poate realiza la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedica funcţionarea societăţii. Neînţelegerile grave dintre asociaţi şi temeinicia acestora vor fi apreciate de instanţa de judecată, în funcţie de probele administrate în cauză.