Conceptul privind Costul Capitatului

1. Conceptul privind costul capitatului

În economia de piaţă unul din factorii de bază ai producerii îl reprezintă capitalul. De rând cu costul altor factori de producţie, costul capitalului influenţează derularea procesului investiţional. În legătură cu aceasta este important să se determine, de la caz la caz, cheltuielile întreprinderii legate de finanţarea investiţiilor şi factori determinanţi ai acestora.

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe termene ce reflectă costul capitalului, ca spre exemplu: preţul capitalului, cheltuieli de finanţare etc., care în esenţă reflectă acelaşi enunţ.

Costul capitalului este rata cerută de investitori (acţionari şi creditori) respectiv rata de rentabilitate cerută de cei care pun la dispoziţia întreprinderii capitaluri, care pentru întreprindere reprezintă efortul financiar pe care trebuie să-l depună aceasta pentru aprovizionarea sa cu capitaluri.

Problema costului capitalului este destul de simplă când se pune la nivelul fiecărei surse considerate izolat, dar determinarea costului global al finanţării ridică probleme cu caracter tehnic de gestiune a fondurilor. Acestea se referă la influenţa pe care structura capitalului (proporţia în care se combină resursele alese de managerii întreprinderii) o exercită asupra costului fiecărei resurse, cu influenţă directă asupra costului global al finanţării întreprinderii.

Costul capitalului exprimat în mărime absolută reprezintă plata pe care trebuie să o facă firma pentru capital, respectiv datorii (plata dobânzilor), acţiuni preferenţiale şi acţiuni comune (plata dividendelor), capital utilizat de conducerea firmei la finanţarea noilor investiţii.

Politica financiară a firmei trebuie construită astfel încât să maximizeze valoarea de piaţă a firmei, care este un scop convenabil atât pentru managerii firmei cât şi pentru investitorii ei (pe de o parte acţionari, pe de altă parte creditori).

Managerii firmei trebuie să minimizeze costurile tuturor intrărilor de capital, iar pentru aceasta trebuie să-l măsoare pentru a putea fi luate decizii privind alocarea capitalului.

Deşi atât investitorii cât şi managerii urmăresc acelaşi scop, calea prin care ei îşi ating scopul este diferită. In timp ce investitorii urmăresc să-şi minimizeze costul de oportunitate al deciziei lor de a investi în firmă, adică să obţină o rentabilitate a investiţiei lor mai mare decât rata de actualizare cea mai bună de pe piaţă, managerii sunt preocupaţi de minimizarea costului capitalurilor mobilizate.

Reducerea costului capitalului se poate realiza prin modificarea structurii capitalurilor utilizate, mai exact prin modificarea ponderii capitalurilor împrumutate (respectiv proprii) în totalul capitalurilor. Din acest motiv, analizarea deciziei de investiţii şi a celei de finanţare trebuie realizate concomitent.

Soluţionarea problemelor legate de evidenţa costului capitalului aferent deciziilor investiţionale se bazează pe utilizarea principalelor elemente ce reflectă conceptul costului capitalului, care presupun următoarele:

- Capitalul are o structură complexă şi se formează pe seama combinării diverselor surse de finanţare.

- Atragerea oricărei surse de finanţare a investiţiilor presupune anumite cheltuieli, care reprezintă în sine, costul surselor respective;

- Pentru corelarea costurilor diverselor componente ale capitalului atras, costul fiecărui în parte se determină în rate procentuale (%). În acest context, costul sursei de finanţare a investiţiilor se determină ca raport între cheltuieli totale legate de atragerea investiţiilor şi volumul surselor atrase.