Definirea adecvata a intreprinderii mici si mijlocii este necesar a fi realizata pentru ca numai in acest mod se poate intelege rolul pe care acest sector il are in economie si se pot stabili politici realiste de incurajare si sprijinire a lui. Din punct de vedere conceptual,intreprinderea mica si mijlocie poate fi definita ca orice alt tip de intreprindere. Specialistii sunt de parere ca nu exista o singura defnitie in sens statistic,universal acceptata,referitor la intreprinderea mica si mijlocie. Cercetarea statisticilor diferitelor tari si ramuri economice releva ca definitiile in sens statistic ale intreprinderilor mici si mijlocii variaza foarte mult de la o ramura la alta. In cadrul unor ramuri economice dimensiunea intreprinderii poate fi considerata decisiva pentru desfasurarea unei activitati eficiente cum ar fi: industria autovehiculelor ,chimica, extractiva,metalurgca. In alte ramuri insa, intreprinderile de dimensiuni mici si mijlocii sunt mai des intalnite:confectii, industrie alimentara, incaltaminte, electronica, s.a. La nivelul statisticilor Uniunii Europene se evidentiaza trei catregorii de intreprinderi mici si mijlocii: -microintreprinderea cu 1-9 angajati -intreprinderea mica cu 10-99 angajati -intreprinderea mijlocie cu 100-400 angajati In alte statistici apare ca limita a intreprinderilor mici 199 angajati, intreprinderea mijlocie avand 200-499 angajati. Daca ne referim la definitia moderna a sectorului romanesc de intreprinderi mici si mijlocii trebuie sa subliniem faptul ca multa vreme nu a existat, ca si in alte tari foste comuniste,o delimitare clara a sectorului mic si mijlociu in cadrul datelor statistice ale Romaniei si nici din perspectiva unor probleme de asistenta care trebuiau sa fie riguros definite. Legea nr. 133 din 20 iulie 1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mjlocii, pune capat eterogenitatii de opinii in randul specialistilor, constituindu-se intr-un cadru foarte necesar si mult asteptat al desfasurarii sectorului privat de intreprinderi mici si mijlocii in Romania. Conform acestei legi, intreprinderile mici si mijlocii care isi desfasoara activitatea in sfera productiei de bunuri materiale si servicii, se definesc, in functie de numarul mediu scriptic anual de persoane, dupa cum urmeaza: a)pana la 9 salariati- microintreprinderi b)intre 10si 49 salariati-intreprinderi mici c)intre50 si 249 salariati-intreprinderi mijlocii Nu se incadreaza in prevederile prezentei legi societatile bancare, societatile de asigurare si reasigurarea, societatile de administrare a fondurilor financiare de investitii,societatile de valori mobiliare si societatile cu activitate exclusiva de comert exterior. Nu beneficiaza de prevederile prezentei legi socitatile comerciale care au ca actionar sau asociat persoanele care indepliesc cumulativ urmatoarele doua conditii: a)au peste 250 angajati b)detin peste 25% din capitalul social Organizarea si structura IMM-urilor depind de interactiunea dintre intreprindere si familia proprietarului, apare necesitatea obiectiva de a gestiona cu mare grija aceasta interactiune. Aceasta situatie indica mai multe probleme: - mentinerea concentrata (eficace) a puterii la nivelul fiecarei generatii, - succesiunea si transpunerea (transmiterea) puterii, - gestionarea unei politici de personal care sa permita coexistenta relatiilor familiale si nefamiliale, - compatibilitatea evolutiei intreprinderii cu evolutia familiei. In general se contureaza in viata economica doua tipuri de IMM: 1) Mica intreprindere traditionala care de regula nu are o strategie pe termen lung, are o piata restransa de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor si eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienta din generatie in generatie. 2) Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun in aplicare o tehnologie de varf, cauta piete noi, se orienteaza spre gasirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinatiei lor, produse de calitate superioara insotite de un service superior mai ales in ceea ce priveste fiabilitatea, rezistenta si finisajele. IMM-urile moderne de regula prezinta competenta in realizarea unui produs complex, competenta dobandita fie prin studii de specialitate ale angajatilor fie prin aptitudini deosebite si experienta acestora. Intr-o prezentare sintetica,principalele avantaje ale IMM-urilor se inscriu in urmatorele coordonate: a)Primul element care ar trebui analizat se refera la relatia care exisata intre sectorul mic si mijlociu si starea de echilibru economic la nivel macro si microeconomic. b)Se considera ca intreprinderea mica si mijlocie reprezinta unul din remediile importante impotriva somajului, atenuand fluctuatiile de pe piata muncii. Ea contribuie la utilizarea fortei de munca neanagajata sau eliberata din activitati devenite neeficiente,la stabilizarea fortei de munca in mediul rural,atrag in campul muncii femeile si pensionarii.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
