Combinatul siderurgic Sidex SA Galați

GALATI:

GENERALITATI:

Istoria oraşului Galaţi a fost marcată în 1961 de un moment important: începerea construirii celui mai mare combinat siderurgic al ţării şi unul din cele mai mari şi mai moderne la acea dată, din Europa. El constituie un exemplu tipic de întreprindere industrială gigantică cu flux tehnologic integrat, constituită după modelul sovietic. Face parte din a doua generaţie de combinate siderurgice, mai noi, construite pe teren viran, la fel cum a fost construit şi combinatul de la Nova Huta, de lângă Cracovia sau unele din marile combinate din Ucraina. Tehnologia folosită, la fel ca în cazul combinatului de la Nova Huta datează din anii 1960-70, fiind comparabil cu acesta şi în ceea ce priveşte numărul de salariaţi (27000 în 2001). Tot din această categorie fac parte şi combinatele de la Kosice din Slovacia, Eisenhüttenstadt (din fosta R.D. Germană) sau Kremcikovi de la vest de Sofia, toate acestea fiind însă de capacităţi mult mai reduse faţă de Sidex.

În contextul unei subordonări politice şi economice tot mai evidente faţă de Moscova, s-a pus problema la nivelul conducerii de partid şi de stat de atunci, construirii unui mare combinat siderurgic ce avea să asigure aprovizionarea cu materii prime a industriei constructoare de maşini româneşti, creindu-se disponibilităţi şi pentru export. Orientarea noii investiţii trebuia făcută către un oraş portuar care să asigure, prin localizare şi infrastructură, condiţii optime de vehiculare a unor cantităţi imense de materii prime şi semifabricate. La aceasta s-au adăugat legăturile de producţie stabilite în cadrul CAER-ului, concretizate prin importuri masive şi pe termen lung de minereuri de fier de la Krivoi-Rog (Ucraina). În aceste condiţii, amplasarea combinatului trebuia făcută cât mai spre est, într-un oraş mare, port pe Dunărea maritimă. Cum şi profilul industrial deja existent al oraşului o impunea (existenţa unui mare şantier naval, dar şi a unor ateliere de reparaţie a materialului rulant şi a altor unităţi ale industriei constructoare de maşini, ce necesitau mari cantităţi de tablă şi laminate), s-a ales pentru viitoarea investiţie oraşul Galaţi, dată fiind şi funcţia sa de centru regional, ce trebuia să asigure o cât mai bună polarizare a unui spaţiu geografic vast din actualul perimetru al judeţelor Galaţi, Brăila, Vrancea şi din jumătatea vestică a judeţului Tulcea.

Astfel, construirea unei unităţi industriale ce avea să devină cea mai mare din ţară, ajungând în unele perioade (1989-90) să ocupe până la 40000 de angajaţi a însemnat pentru un oraş de 107248 locuitori, cât înregistra Galaţiul în 1961 (locul 12 în ierarhia urbană), un adevărat moment de cotitură. Extinderea continuă a Combinatului în perioada 1961-1989 prin construirea de noi capacităţi de producţie şi prin creşterea numărului de salariaţi a avut o influenţă determinantă atât asupra evoluţiei demografice a oraşului, cât şi asupra dinamicii fondului construit al acestuia (Tabelul 2).

Tabelul 2 - Evoluţia demografică a Municipiului Galaţi în perioada construirii şi extinderii combinatului siderurgic

Demographic evolutions in Galaţi city at the time of building