Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice

1. Caracterizare generala

Cheltuielile pentru activități economice sunt destinate finanțării regiilor autonome sau societăților comerciale cu capital de stat, privat sau mixt sau vizează acțiuni și obiective importante pentru țară. Aceste cheltuieli reflectă funcția statului de reglare a proceselor economice și se realizează prin intervenția acestuia.

În primul rând aceste cheltuieli sunt îndreptate către sectorul public, către intreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect de activitate producția de bunuri sau prestarea de servicii și în care statul dispune de puterea de decizie. Sectorul public înregistrează permanent creșteri și scăderi ca volum de importanță. Creșterea se realizează prin naționalizare sau prin mărirea participării statului la capitalul intreprinderilor. Trebuie reținut că perioadele de lărgire sau de creștere a sectorului public alternează cu perioadele de reducere a acestuia care se realizeaza prin privatizare.

În afara sectorului public statul finanțează și intreprinderi particulare în caz de dificultăți financiare prin acordarea de ajutoare financiare în scopul dezvoltării și susținerii financiare a anumitor sectoare. În țările dezvoltate cheltuielile pentru acțiuni și obiective economice au ponderi variind între 3% Japonia și 12% Elveția din cheltuielile publice.

În țările în curs de dezvoltare ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor este mai ridicată respectiv 5% Emiratele Arabe Unite până la 36% Congo.

Intreprinderile publice au un mecanism de finanțare ca și cele private. Faptul însă că sunt proprietatea statului face să fie supuse constrângerii guvernamentale astfel încât unele prețuri sunt controlate sau chiar stabilite de Guvern. Apare astfel necesitatea compensării prin subvenții a veniturilor insuficiente ale acestor intreprinderi.

Caracteristic pentru aceste intreprinderi este și finanțarea investițiilor și

constituirea fondurilor și anume finanțarea investițiilor este asigurată din venituri proprii, din împrumuturi obligatare ,din credite bancare sau alocații de la buget.

În cele mai multe cazuri statul acordă alocații, ajutoare rambursabile sau

împrumuturi în condiții avantajoase.

2. Forme ale ajutoarelor financare

- Ajutoare financiare directe din care fac parte:

A. subvențiile

B. investițiile

C. împrumuturile cu dobânda subvenționată

D. ajutoare financiare pentru difuzarea de informații, studii de marketing și organizare de expoziții

E. avansuri rambursabile

- Ajutoare financiare indirecte din care fac parte:

I. avantajele fiscale

II. împrumuturile garantate de stat.

A. Subventiile

Subventia este un ajutor nerambursabil pe care statul îl acordă agenților economici în dificultate asigurându-le funcționarea în condițiile în care activitatea lor

este ineficientă.

Subvenția are caracter discreționar și reprezintă o manifestare de a cheltui a autorității publice, bazată pe existența unei comunități de interese. Subvențiile se acordă atât pentru activitățile interne cât și pentru export.

Uneori subvențiile pentru export pot apărea și sub alte forme:

1. Restituirea unei părți din impozitele plătite de exportatori

2. Facilități la transportul pe calea ferată a mărfurilor exportate

3. Avantaje valutare.

B. Investitiile

Reprezintă acele ajutoare financiare pe care statul le efectuează pentru dezvoltarea sectorului public și a altor sectoare având ca obieciv principal satisfacerea interesului general.

C. Imprumuturi cu dobanda subventionata

Se acordă din bugetul de stat sau din alte fonduri speciale atunci când apar dificultăți financiare temporare de trezorerie sau de restructurare. Aceste împrumuturi au dobândă avantajoasă și termene de rambursare convenabile.

D. Avansurile rambursabile

Reprezintă o formă de ajutor prin care se acordă între 20 și 50% din valoarea necesară realizării unor acțiuni de prospectare în străinătate a unor produse noi.

Aceste avansuri se restituie bugetului de stat din încasările obținute prin vânzarea noilor produse în străinătate.

I. Avantajele fiscal

Sunt acordate de autoritățile publice agenților economici cu scopul de a-i ajuta, stimula, cointeresa. Ele se mai numesc și cheltuieli fiscale deoarece reprezintă încasări fiscale la care statul renunță lăsându-le la dispoziția agenților economici plătitori.

Astfel de avantaje fiscale sunt:

1. amortizarea accelerată

2. reducerea impozitului pentru profitul reinvestit

3. creditul fiscal.

II. Garantarea imprumuturilor bancare

In cazul în care beneficiarul unui astfel de împrumut nu-l rambursează statul este obligat să efectueze rambursarea pe seama resurselor bugetare.

Finanțarea cheltuielilor publice pentru acțiuni și obiective economice se face din surse interne și externe. Sursa internă cea mai importantă o reprezintă bugetul de stat care acoperă cheltuielile unor intreprinderi publice și private acolo unde acestea depășesc veniturile. O altă sursă internă o reprezintă fondurile speciale constituite în afara bugetului de stat. Sursele externe sunt constituite din finanțările primite din fonduri comunitare cu caracter structural ale Uniunii Europene. Altă sursă externă o furnizează instituțiile bancare și financiare internaționale (ex. Banca Europeană pentru Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială).