Cererea

Cererea reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit bun, pe care agentii economici sunt dispusi sa o cumpere de pe piata, intr-o anumita perioada de timp, pentru anumite niveluri de pret, celelalte variabile fiind presupuse stabile.

Analiza cererii reprezinta continuarea problemelor privitoare la nevoile umane si la caracteristicile lor, la interesele economice. In acelasi timp, teoria cererii constituie baza alocarii veniturilor limitate de catre consumatorii rationali. Pentru caracterizarea cererii este necesaraclarificarea, in prealabil, a doua notiuni.

Capacitatea de cumparare a consumatorului de satisfacatori, ca si de prodfactori, consta, in primul rand, din resursele banesti disponibile, numai acestea generand cererea solvabila.

Vointa de cumparare reprezinta latura subiectiva a deciziei de repartizare efectiva a unor disponibilitati banesti pentru cumpararea de bunuri. La randul ei, aceasta depinde de structura si intesitatea nevoilor, anticiparile privitoare la evolutia veniturilor si a preturilor, etc.

Paul Heyne sublinia in mod expres faptul ca cerea este conceptul ce leaga cantitatile solicitate in vederea achizitionarii, de sacrificiile ce trebuie facute de cumparatori pentru a obtine aceste cantitati.

Cererea este un act individual, ea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale cu oferta totala a bunului sau serviciului respectiv.

In viata economica cererea apare sub diferite aspecte, cum ar fi: cererea de marfuri, de servicii, de consum, cerere solvabila, nesolvabila, complexa, curenta, periodica, rara, efectiva, potentiala, derivata.

Uneori cererea este confundata cu cantitatea ceruta, insa cererea pentru un anumit bun nu se poate formula doar cantitativ, ea ne apare ca o relatie intre doua variabile: pretul si cantitatea ceruta. Astfel exista intotdeauna un sir de preturi si un sir de cantitati pe care agentii economici ar dori sa le achizitioneze la fiecare din preturile respective. Deplasarea de la un rand al specificatiei la altul, trebuie inteleasa ca o modificare a cantitatii cerute la anumite niveluri de pret si nu ca o modificare a cererii.

Astfel reducerea pretului unitar determina procesul de extindere a cererii, in timp ce cresterea pretului unitar genereaza o contractie a cererii.

Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre schimbarea pretului unitar al unui bun si modificarea cantitatii cerute din bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate, care reprezinta de fapt continutul legii generale a cererii.

Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ).

Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o anumita perioada de timp se poate reprezenta grafic, obtinindu-se curba cererii.