Carduri de debit

1. Introducere

1.1. Apariția cardurilor

Cardul este o inovație revoluționară care a putut fi aplicată datorită progreselor deosebite în domeniile informatic și electronic în măsură să faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice între partenerii de tranzacții prin intermediul băncilor. Cardul a intrat definitiv în familia instrumentelor de plată atunci când aplicarea tuturor inovațiilor componente s-a dovedit eficientă, adică prețurile echipamentelor și rețelei au devenit accesibile, atât băncilor cât mai ales populației, principalul beneficiar, care putea efectua plăți fără a mai folosi numerarul.

Din punct de vedere istoric, apariția cardului are loc în anul 1946, la New York, când o bancă specializată în creditul de consum lansează pe piață un nou produs “Charge It”, care consta în emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza căruia clienții puteau efectua cumpărături de la comercianții care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comercianții depuneau bonurile la banca emitentă și încasau contravaloarea bunurilor vândute, banca făcând transferul banilor din conturile clienților în conturile comercianților. În 1950 apare, tot în America, cardul de plastic pentru consum și călătorii emis de o firma Diners Club și preluat apoi de bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc în 1960 prin Bank of America care lanseaza produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA Internațional), care în 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. În Europa, prima lansare a unui card european are loc după 1967, în Franța, prin “Carte Bleu”, un card care necesită semnătura clientului pe factură, după care facturile se remiteau la banca pentru încasare. Cardurile s-au răspândit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD si EUROPAY. În România, primele carduri (VISA) au fost lansate în 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică pe teritoriul țării noastre au fost stabilite de Banca Națională a României, mai târziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.

Cardul este definit ca un instrument de plată electronic, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să utilizeze disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a următoarelor operațiuni:

(a) retragerea de numerar, respectiv încărcarea și descărcarea unităților valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale precum distribuitoarele de numerar și ATM, de la ghișeele emitentului/băncii acceptante sau de la sediul unei instituții obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;

(b) plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți și plata obligațiilor către autoritățile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalități etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;

(c) transferurile de fonduri între conturi, altele decat cele ordonate și executate de instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică. Ca și cecul, cardul nu este însă monedă, respectiv monedă electronică, ci numai un instrument de plată care mijlocește transferul de monedă de la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie.

Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacții spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie care erau legate de o singură tranzacție, iar transmiterea informației-bani este electronică și nu prin poștă.

Cardul conține elemente de securizare și de individualizare încorporate pe suprafața sa, care să asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:

- suport fizic din material plastic și cu dimensiuni standard;

- aversul care conține elemente confecționate în relief (numărul cardului redactat în cifre arabe, numele și prenumele posesorului în redactare cu caractere latine, data expirării valabilității [LL/AA] conform calendarului gregorian, card internațional sau local); și elemente destinate informării (sigla proprietarului de marcă, denumirea sau sigla emitentului, eventual o hologramă de securitate, tridimensionala, vizibilă la lumină naturală);

-reversul, care contine o bandă magnetică standard pentru înregistrare cu cel puțin 3 piste și/sau un microprocesor integrat; un panel de semnătura, având elemente de sigurantă în desen care sa îngrădească posibilitatea ștergerii sau modificării semnăturii;

-pentru asigurarea interoperabilității sistemelor de plăti electronice, emitenții trebuie să folosească numai standardele EMV(Europay, Mastercard, Visa).

1.2. Caracteristici, avantaje și beneficii

Caracteristici

- comercianții beneficiază de posibilitatea de a utiliza carduri de mai multe tipuri, emise de mai multe bănci, având acces astfel la o diversitate relativ mare de cartele. Ei preiau totodată și costurile de administrație și riscurile de a fi induși în eroare prin uz de fals;

- cărțile de plată ale clienților, indiferent de natura lor, sunt acceptate din ce în ce mai mult în tot mai multe medii comerciale, economice;

- ușurința în utilizare și comoditate. Cumpărăturile devin mai ușor de realizat ca niciodată;

- este un sistem modern, de ultima oră;

Avantaje

- instituțiile financiare reduc considerabil consumul de hârtie;

- clienții nu mai sunt nevoiți să poarte mereu asupra lor bani în numerar, fapt ce duce la diminuarea riscului de pierdere sau furt. Astfel, gradul de siguranța al banilor clienților este mai ridicat;

- în cazul pierderii sau furtului cărții de plată, suma de bani care se află în contul deținătorului rămâne intactă;

- pentru clienți, valoarea de utilizare a cardului crește cu cât sfera de utilizare a acestuia se marește. Această tendință de mărire a sferii de utilizare a cardurilor se află în strânsă legătură cu procesul de globalizare ce se înregistrează la scară mondială;

Dezavantaje

- costul ridicat al ATM-urilor si POS-urilor;