Capitalul Uman în România

Capitalul uman reprezinta ansamblul integrat al unui sistem de cunostinte teoretice generale si de specialitate, de aptitudini si deprinderi insusite in procesul de invatamant si formare profesionala (formal si informal) sau prin experienta la locul de munca, de comportamente economice si sociale pe care individul le pune in aplicare in procesul de creare de bunuri si servicii, de generare de venituri corespunzatoare/ remuneratorii pentru posesorul lor ca si pentru colectivitatea in care se incadreaza sau pentru societate.

Initiator al teoriei capitalului uman, considerat de unii autori, Jacob Mincer, utilizeaza expresia capital uman in titlul unui articol pe care il publica in 1958: Investment in Human Capital and Personal Income Distribution, Journal of Political Economy, vol. 66.

Conceptul de capital uman s-a impus in literatura economica incepand cu anul 1961, anul aparitiei in American Economic Review a articolului lui Theodore W. Schultz, ,,Investment in Human Capital”. Laureat al Premiului Nobel pentru Economie , exponent al Noii Scoli de la Chicago – al carei filon teoretic si slogan era: ,,Omul- cea mai de pret bogatie a unei tari” – Th. W. Schultz era deja cunoscut prin studiile precedente publicate: ,,Investment in Man: an Economist’s View” (1959) si ,,Education and Economic Growth”(1961). Alaturi de Th. W. Schultz, printre promotorii noii teorii a capitalului uman se afla Gary S. Becker si G. J. Stigler, de asemenea laureati ai Premiului Nobel pentru Economie. Gary S;. Becker defineste capitalul uman drept activitatile monetare si non- monetare care influenteaza veniturile monetare viitoare. Intre aceste activitati se include educatia scolara, formarea profesionala in timpul lucrului, cheltuielile medicale, migrarea, cautarea informatiilor despre preturi si venituri.

Teoria clasica despre capitalul uman a avut si are o mare influenta in stabilirea politicilor educationale si in corelarea acestora cu exigentele de pe piata muncii.

Continutul conceptului de capital uman a fost continuu imbogatit, dezvoltandu-se dimensiuni noi si largind aria definitiei initiale.

Conceptul de capital uman corespunde cu abilitatile si cunostintele unei persoane care ii faciliteaza schimbarea in actiune si crestere economica (Coleman, 1988). Capitalul uman poate fi dezvoltat prin instruirea formala si educatie, avand scopul de a actualiza si reinnoi capacitatile persoanei.

Capitalul uman, ca stoc si flux, este multidimensional si multifactorial determinat.

acesta incluzand un pachet de componente care apartin unor sfere diferite ale activitatilor sociale, dar care in interactiunea lor conduc la ceea ce in mod curent denumim “calitatea factorului uman”.

Ca atare, principalele componente ale capitalului uman sunt: educatia si formarea profesionala continua, starea de sanatate si, respectiv, investitia pentru ocrotirea sanatatii si asistenta sociala a resurselor umane, dimensiunea si ditributia veniturilor , migratia / mobilitatea (interna si externa) populatiei si fortei de munca in legatura cu libera circulatie a acestora, cu costurile si beneficiile investitiei in capitalul uman, cu purtatorii acestora.

Capitalul uman este multifactorial, deoarece are o relevanta deosebita pentru deciziile macro- si microeconomice in ceea ce priveste optiunea de economisire si investire, costul de oportunitate in diferite domenii, alocarea investitilor pe baza de programe prioritare. Cercetari de prestigiu, derulate cu precadere dupa 1950, in “economia invatamantului” au pus in evidenta multitudinea de interdependente intre stocul si dinamica capitalului uman si o serie de variabile demo- economice, socio- culturale, etc. cum ar fi: rata de crestere si calitatea cresterii economice, dezvoltarea umana sustenabila, rata de creare/ inovare, dezvoltare si transfer tehnologic, productivitate – competitivitate – ocupare, comportamentul demografic al populatiei , dimensiunea si distributia veniturilor, sisteme de securitate sociala, etc.

Incepand cu anii ’60, o serie de teoreticieni au evidentiat semnificatia capitalului uman pentru dezvoltarea economica a unei tari. Astfel au aparut teoriile privitoare la resursele umane si la capitalul uman.