Capitalul Uman

Introducere

In acest referat am urmarit prezentarea unui concept,unei teme de o importanta tot mai mare in ultimii ani si anume:,,Capitalul uman’’.

Definitia capitalului uman va fi urmata de concepte privind cresterea economica si investitiile in capitalul uman;aceasta parte a lucrarii cuprinde si un scurt istoric necesar pentru o prezentare cat mai buna a temei de fata.In continuarea am analizat conditia capitalului uman in Romania:starea de sanatate a romanilor,capitalul educational,piata fortei de munca.

In ultima sectiune,concluzia, am expus cateva idei proprii referitoare la tema analizata.

,,Capitalul uman este:,,acea capacitate specific omeneasca,ce exprima totalitatea aptitudinilor fizice,intelectuale,psihice si morale,ale omului,de a acumula cunostinte,experiente,deprinderi,de a inova,inventa in scopul crearii de bunuri materiale,valori spirituale si alte valori umane puse in slujba umanitatii.”(M. Bulgaru).

1) CRESTEREA ECONOMICA SI INVESTITIILE IN CAPITALUL UMAN

Unul dintre argumentele cele mai invocate si totodata disputate, pe care teoriile cresterii si dezvoltarii economice le aseaza la baza recentelor modele ale politicilor de gestiune a pietelor muncii si educatiei, il reprezinta investitiile in formarea capitalului uman – parte componenta a avutiei nationale.

In procesul cresterii economice factorul uman intervine prin sporirea volumului muncii prestate la nivel macroeconomic, precum si a calitatii acestuia, exprimata sintetic prin productivitatea muncii.

Fiecare factor al cresterii economice se abordeaza sub aspect tridimensional, respectiv cantitativ, calitativ si structural.

Sub aspect cantitativ, factorul uman se concretizeaza in volumul de munca prestata de populatia ocupata in cadrul timpului efectiv de munca. Actiunea factorului uman in procesul cresterii economice tine de evolutia ocuparii populatiei active disponibile. Desi cresterea cererii de munca se asociaza cu cresterea economica exista opinii diferite, printre specialisti, in ceea ce priveste natura si sensul acestei dependente. Chiar daca, teoretic sporirea ratei ocuparii prin crearea de noi locuri de munca, favorizeaza cresterea economica, exista opinii potrivit carora extinderea ocuparii este o consecinta, si nu o premisa, a procesului cresterii economice si se datoreaza efectului de antrenare pe care sporirea PNB ar avea-o asupra investitiilor.

Daca investitiile facute in resursele materiale au drept finalitate formarea si dezvoltarea capitalului fizic (tehnic) investitiile realizate in cresterea, educarea si pregatirea profesionala a resurselor umane genereaza ceea ce numim capital uman.

Capitalul uman este reprezentat de cunostintele profesionale, deprinderile, abilitatile si de sanatatea care pot conduce orice persoana la sporirea capacitatii sale creatoare si, implicit, a veniturilor scontate a se obtine in viitor, fie ca o capacitate a oamenilor de a produce in mod eficient bunuri si servicii.

Specialistii, care abordeaza problematica cresterii si dezvoltarii economice, sunt de acord cu ideea potrivit careia de indata ce un anumit nivel de acumulare a capitalului uman este atins, acesta devine mai productiv, corelându-se pozitiv cu ratele cresterii si ocuparii in cadrul modelelor cresterii.

2)SCURT ISTORIC

Conceptul de capital uman il gasim utilizat, in stare incipienta, in scoala economica clasica, la Adam Smith, care aprecia ca „un om pentru a carui instruire s-a cheltuit multa munca si timp, trebuie sa dovedeasca un nivel superior de calificare si dexteritate, putând fi astfel comparat cu orice masina scumpa, dar performanta.".

De asemenea, in lucrarea „Principiile economiei politice" (1890), reprezentantul scolii neoclasice, Alfred Marshall, considera ca „cel mai de pret din tot capitalul este acela investit in fiinta umana".

Cu toate anticiparile scolii clasice si neoclasice privind capitalul uman, teoria capitalului uman a fost elaborata in anii ‘ 60 in S.U.A., iar pe baza acesteia s-a nascut disciplina „Economia educatiei" sau „Economia cunoasterii".

Pionierii capitalului uman au fost Theodore W. Schultz, Milton Friedman si Jacob Mincer.

In 1963, Theodore W. Schultz, laureat al Premiului Nobel (1979) pentru contributia adusa la teoria cresterii economice evaluata prin prisma capitalului uman, publica lucrarea „The Economic Value of Education" (Valoarea economica a educatiei), iar in 1971 „Investment in Human Capital" (Investitia in capitalul uman).

Cel care a aprofundat si dezvoltat aceasta teorie este Gary Stanley Becker (S.U.A.), laureat al Premiului Nobel pentru economie, in 1992, pentru lucrarile si analizele sale consacrate problematicii capitalului uman si rolului acestuia in cresterea economica. El este autorul lucrarii „Human Capital. A Theoretical and Empirical Analysis, with Special Reference to Education" publicata in trei editii: 1964, 1975 si 1993. Editia din 1993 a fost tradusa, sub titlul amintit, si in limba româna.