Am citit, la timp oportun, Capitalul lui Marx . A trecut aproape un veac de atunci. Am trait pe viu si experimentul facut de Lenin pentru materializarea acelor principii, din pacate nereusite datorita tradarii prietenului sau Stalin.
Dupa un comunism punitiv creat de teoriile de neavenit ale lui Stalin, Romania a trecut de aproximativ 16 ani la un capitalism la fel de feroce.
Omul de rand, talpa tarii, doreste sa traiasca mai bine dar se izbeste de dorinta identica a politicianului, ales si imputernicit de ,,intreg poporul", al carui bine este diferit de cel al celorlalti.
Ce este de facut?
Statul, cu conducerea sa, cu aparatele sale fiscale si represive este un rau necesar. Nu ne putem lipsi de el. Astazi!. Statul national, cu caprele sale la locuitori si vecini, este o solutie impusa de conjunctura si trebuie deocamdata acceptat. Se ajunge astfel la situatii limita cand un conducator refuza servicii necesare pe absurdul motiv ,,Nu ne vindem tara" Romania ar avea drumuri si o mai puternica infrastructura daca un oarecare zambaret ar fi admis ,,sa-si vanda tara" la timp oportun. Nu intram in polemici cu zambaretul. Poate are si el dreptate dar....
Timidele incercari de ,,federalizare" deocamdata intr-o comunitate de interese, in special vamale, nu au sanse. Normativele emise de Europa Comuna, asa numitele E-uri, sunt cel putin hilare. Culmineaza prin ,,curbura bananelor" norma tipica pentru ,,colaborarea" politicienilor ,,adunati" in conducerea comunitara.
Spre deosebire de timpurile traite de Marx, in care ,,forta de munca" era singura sursa a bunurilor necesare traiului, traim astazi epoca robotilor care pot, din ce in ce mai activ, sa inlocuiasca munca manuala. Sub rezerva faptul ca robotul trebuie construit, intretinut si supravegheat putem constata ca acesta creeaza valoare ca si omul.
Calculatorul, cu maini harnice constituite de roboti, tinde sa simplifice crearea diferitelor bunuri necesare trupului sau a sufletului omenesc. De ce se scumpesc totusi aceste produse? Este, pe undeva, ceva putred in Danemarca!.
Economia politica, fundamentata de Marx, este o stiinta evolutiva mai sensibila evenimentelor de conjunctura ca fizica sau matematica de exemplu. Sunt necesare corecturi in definirea notiunii de valoare, care sa tina seama de noul generator de valoare robotul.
Comertul agresiv care forteaza prin reclama desantata valori de utilizare practic inexistente este un mijloc de ,,cartel"-izare, de impunere a unor preturi departe de cele care, teoretic, ar trebui sa se formeze pe piata in baza cererii si ofertei. Este oare reclama strict necesara? Ori cum ea mareste simtitor pretul de desfacere, nu in favoarea consumatorului.
Este neindoios ca robotizarea duce la costuri suplimentare cauzate de dotarile in utilaje. Curios este ca, cu toate aceste costuri, beneficiile se maresc simtitor, dar pe seama pretului de desfacere care creste si el. Aici apare efectul capitalismului feroce, al asa zisului imperialism, in care carteluri suprastatale dicteaza preturi ignorand toate legile economiei.
Cu putinele cunostinte pe care le posed, dar mai mult din intuitie si experienta unei vieti, voi face o analiza a bazei de astazi a capitalismului care, dupa cum am mai spus, difera esential de situatia luata in considerare de Marx in opera sa capitala ,,Capitalul"
Ca remarca: un filosof este un om serios care justifica fiecare afirmatie prin parerile similare sau apropiate semenilor sai. Eu nu sunt filosof. Ma exprim deci in limbaj vulgar folosind chiar glume. Cele exprimate sunt exclusiv acumulate in timp de subconstient si nu am controlul asupra paternitatii unor eventuale supozitii. De asta mi-am si intitulat ,,valoroasa opera" eseu.
Va rog sa cititi cu indulgenta cele ce urmeaza. Imitand pe Hrusciov cu pantoful lui batut de masa conferintei internationale a ONU, incerc a deschide o baza de discutii nu de a formula postulate.
Valoarea
Presupun ca un localnic, Ionel din Tuzla, isi propune sa culeaga scoici. Are un coleg care face colane si i-a comandat scoici albe, de preferinta striate.
Ionel se apuca, duminica dupa amiaza de lucru si culege pana la apusul soarelui. Total 6 ore de plimbare incordata cu privirea roata pe toata plaja, lipsita de turisti. Rezulta o punga plina de scoici. In mare parte albe si striate. In ea s-au acumulat deci 6 ore de munca.
Cat sa ceara pentru munca depusa? O problema pe langa care culegerea este o bagatela.
La pescaria lui Tache, unde lucreaza ca salariat primeste 1 leu per ora. Dar Tache are o multime alte cheltuieli pe langa cele 70% din salariul lui Ionel drept taxe, basca alte impozite. Deci munca lui Ionel in folosul lui Tache trebuie sa depaseasca dublul salariului.
Luand in serios calitatea sa de patron in munca pe care a depus-o, Ionel cere 15 lei per punga cea ce revine 2.50 lei per ora. Colegul ii da 12 lei cu care Ionel este multumit.
A cerut mult? A primit indestulator? Iar intrebari dificile.
La urma urmei, care este valoarea reala, asa numita valoare intrinseca (Marx a numit-o eronat valoare de schimb), a pungii cu scoici? In mod cert 6 ore de munca si atat tot.
Sa presupunem acum ca acelasi Ionel pescuieste de pe stanci, la comanda unui turist. Dupa ce consuma cca. o ora pentru cautare de rame si confectionarea unei undite dintr-o ramura de alun , in 6 ore prinde o frumoasa recolta de peste. Cat este valoarea intrinseca a acestei capturi? Pai 6 ore, durata pescuitului!
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
