Capitalismul și dușmanii sâi - recenzie

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973), fiu al unei familii evreieşti din Galiţia (Ucraina), economist şi filosof politic austriac- american, este unul din reprezentanţii de seamă ai Şcolii austriece de drept şi economie., „Capitalismul şi duşmanii săi”, una dintre cele mai semnificative opere pe care le-a realizat Ludwig von Mises, reprezintă o analiză a marilor probleme economice întâmpinate de societate. Autorul propune anumite răspunsuri unei serii de întrebări legate de capitalism, cum ar fi : Ce este şi care sunt semnificaţiile capitalismului ?, Care anume sunt consecinţele apariţiei sale ? şi nu în ultimul rând, În ce măsură este capitalismul aducător de beneficii ?

Capitalismul a apărut ca o reacţie împotriva situaţiei sociale, dar şi economice existente în Statele Unite ale Americii şi în Europa la începutul secolului al XVIII-lea. În acea perioadă, statutul social era ereditar, fiind fixat de la un capăt la altul al vieţii unei persoane

Producţia era puternic divizată, industriile primitive producând exclusiv în beneficiul celor avuţi (aproximativ 10% din populaţie), iar 90% din populaţie lucra pământul şi nu intra în contact cu industria, aceasta fiind preponderent orientată spre mediul urban. Dezechilibrul social a apărut pe măsură ce populaţia rurală sporea, existând un surplus de persoane, care nu îşi găsea de lucru în agricultură şi nici în industrie, deoarece erau împiedicaţi. De exemplu, în societatea engleză, o parte din oamenii săraci, au încercat să îşi organizeze mici ateliere, în care se puteau produce anumite bunuri. Aceste bunuri erau mai ieftine faţă de cele produse până atunci, fiind destinate tuturor oamenilor. Acesta reprezintă începutul producţiei de masă, principiul fundamental al industriei capitaliste.

’’Modul de producţie capitalist era astfel bazat pe proprietatea privată şi a dezvoltat într-o măsură uriaşă forţele de producţie, a ridicat productivitatea muncii sociale şi gradul de socializare a producţiei. Reprezentative sunt două clase sociale fundamentale: pe de o parte, burghezia sau clasa capitaliştilor, care deţine în mâinile ei mijloacele de producţie, şi pe altă parte, proletariatul sau clasa muncitorilor salariaţi. Aceasta din urmă reprezenta clasa de oameni liberi din punct de vedere juridic, dar lipsiţi de mijloace de producţie şi de subzistenţă, şi de aceea, a fost nevoită să-şi vândă mereu forţa de muncă capitaliştilor, tocmai pentru a nu muri de foame.

Forma de constrângere a exploatatului de către exploatator este una de tip economic. Modul de producţie capitalist implică o producţie de mărfuri generalizată, însăşi forţa de muncă a omului fiind o marfă. Odată cu naşterea capitalismului a început să se formeze piaţa mondială, iar prin natura lor, relaţiile capitaliste sunt superioare, deschizând un câmp larg al dezvoltării forţelor de producţie, al creşterii productivităţii muncii.’’

Din punctul de vedere al productivităţii muncii, capitalismul cunoaşte câteva stadii şi anume:

- cooperaţia capitalistă simplă;

- manufactura;

- maşinismul ajungând practic la introducerea tehnicii automate.

Însă această introducere a noii tehnici automatizate este dictată de goana capitaliştilor după profit, maşina în sine constituind un instrument de exploatare a muncitorilor.

În ciuda numeroaselor beneficii pe care le-a adus, capitalismul a fost atacat şi criticat cu vehemenţă. Principalii oponenţi s-au dovedit a fi clasele superioare, nobilimea britanică şi cea continentală. Aceştia reproşau capitalismului salariile sporite plătite de industriaşi muncitorilor, aristocraţii fiind nevoiţi să plătească salarii la fel de ridicate muncitorilor agricoli. Trebuie recunoscut faptul că prin intermediul capitalismului s-a ajuns la o anumită diminuare a diferenţei între nivelul de trai al aşa-ziselor clase superioare şi, respectiv al celor inferioare.