Capitalismul și Dușmanii Săi

• Date despre autor:

Ludwig von Mises s-a născut la data de 29 septembrie 1881, în oraşul Lemberg, în fosta Austro-Ungaria. Economist şi filozof politic austriac-american, fiu al unei familii evreieşti din Galiţia (Ucraina), a fost cel mai de seamă reprezentant al Şcolii Austriece de drept şi economie..

În lucrările sale economistul austriac demonstrează cum o economie socialistă, care este lipsită de sistemul de preţuri al pieţei libere şi în care proprietatea privată asupra bunurilor de capital este abolită, nu permite alocarea eficientă a factorilor de producţie şi nici calculul raţional al costurilor. Concluzia analizei sale este că socialismul distruge cooperarea socială, sistemul preţurilor şi diviziunea muncii.

Mises expune în lucrarea intitulată “Capitalismul şi duşmanii săi” o imagine de ansamblu a capitalismului într-un mod cât se poate de inedit făcând referire directă la caracteristicile sale. În acelaşi timp ne sunt prezentate şi fenomene contrare capitalismului, care stau în calea desfaşurării corespunzătoare a pieţei, acestea fiind elementele definitorii care fac diferenţa între o economie de tip capitalist si una de tip socialist.

În viziunea lui Ludwig von Mises, capitalismul reprezintă singura metodă în vederea dezvoltării unei societaţi libere, în care cererea şi oferta să se formeze exclusiv pe piaţa, având în vedere interesele elementului pe care se bazeaza o economie de piata,şi anume consumatorul.

Înca din primul capitol intitulat sugestiv “Capitalismul” , von Mises expune probabil unul dintre cele mai importante avantaje ale capitalismului: fiecărui individ i se acordă libertatea de a se dezvolta ,de a prospera,de a-si creea propriul plan. Capitalismul a aparut ca o reacţie împotriva situaţiei sociale dar şi economice existente în Statele Unite ale Americii şi în Europa la începutul secolului al XVIII-lea. În acea perioada, statutul social era ereditar, fiind impus pe tot parcursul vieţii unui individ.Producţia era puternic divizata, industriile primitive producând exclusiv în beneficiul celor avuţi.Aproximativ 90% din populaţie lucra pământul şi nu intra în contact cu industria, aceasta fiind orientată spre oraşe. Astfel a apărut un dezechilibru social ca urmare a sporirii populaţiei rurale , sporire ce a atras cu sine un surplus relativ de persone la pământ.

O parte din acei oameni săraci, care nu işi găseau locul în societatea engleză, au început să işi organizeze mici ateliere, în care se produceau anumite bunuri,numite manufacturi. Aceste bunuri erau mai ieftine fată de cele produse până atunci, fiind destinate tuturor oamenilor. Acestă organizare în ateliere reprezinta începutul producţiei de masă, principiul fundamental al industriei capitaliste.

Dezvoltarea capitalismului a constat în obţinerea de către toţi indivizii a dreptului de a deservi clienţii mai bine şi mai ieftin.Aceasta metoda a transformat întreaga lume, într-un timp relativ scurt,rezultatul fiind o creştere fără precedent a populaţiei.

Capitalismul nu a avut parte numai de susţinători în ciuda numeroaselor beneficii pe care le-a adus,fiind atacat şi criticat cu vehemenţă. Principalii oponenţi s-au dovedit a fi clasele superioare, nobilimea britanică şi cea continentală.Capitalismul a condus la diminuarea diferentei intre nivelul de trai al aşa-ziselor clase superioare şi al celor inferioare, datorită faptului că ambele se bucurau de hrană, îmbracăminte şi adăpost.

Denumirea de “sistem capitalist” a fost dată de către Karl Marx , însă acesta nu era adept al capitalismului ci constituia principalul contestatar al acestuia.Acesta considera că sursa marilor progrese făcute de capitalism s-a bazat pe faptul că oamenii ,de regulă, nu consumă tot ceea ce produc, ci mai economisesc şi investesc; economiile aduc beneficii tuturor celor ce vor să producă sau sa câştige în viitor .Economiile sunt sursă pentru investitii,investitii care sunt aducătoare de beneficii viitoare,de aici importanţa nivelului de capital investit pe cap de locuitor ,care constituie de fapt nivelul de dezvoltare dintr-o societate capitalistă.Prin investiţii,va creşte implicit şi numarul de muncitori,va creşte schimbul de materii prime,vor creşte salariile,totul culminând cu o economie ce înregistrează o evoluţie pozitivă.

Marx miza pe o politică sindicală agresivă ce presupunea creşterea salariilor în urma presiunii sindicatului.Marxistii considerau că proprietatea statului asupra mijloacelor de producţie în comparaţie cu sistemul proprietaţii private,aduce mai multe beneficii societaţii. Marxistii sustineau că dacă ratele salariale ale muncitorilor cresc,aceştia vor avea mai multi copii,copii care o data intraţi în rândurile forţei de muncă,vor spori numărul lucrătorilor,astfel ratele salariale vor scădea,readucându-i pe muncitori la nivelul de subzistenţă.Acest mecanism de gândire este eronat pentru că marxistii nu ţineau seama de ideea că omul este diferit şi are si alte preocupări in afară de hrană şi reproducere.O creştere a salariului nu determină doar o creştere a populaţiei ci înainte de toate, o îmbunătăţire a nivelului de trai.

În debutul capitolului următor, intitulat “Socialismul” , Moses defineşte semnificaţia economiei libere (in viziune capitalisă) ca fiind o economie de piaţa, în care cooperarea indivizilor în cadrul diviziunii sociale a muncii este realizata prin intermediul pietei. Piaţa nu este un loc, este un proces, este modul în care, prin vânzare şi cumpărare, prin producţie şi consum, indivizii contribuie la buna funcţionare a societaţii.