Capitalism contra capitalism de Albert Michel - recenzie

Michel Albert, născut în 1930 la Fontenay-le-Comte, în Vendeea este fost comisar general al Planului şi preşedinte al Asigurărilor Generale ale Franţei; a publicat multiple eseuri de pedagogie economică şi socială: “Le Manifeste radical” – 1970, “Les Vaches maigres” – 1975, “Le Pari français” – 1982, “Capitalisme contre capitalisme” – 1991.

Lucrarea „Capitalisme contre capitalisme”, scrisă de către Michel Albert în anul 1991 şi tradusă de Bogdan Ghiu în 1994 a apărut la Editura Humanitas. În acord cu editorul francez, din versiunea românească au fost eliminate patru capitole, care analizează cu lux de amănunte situaţia în domeniul financiar şi în acela al asigurărilor sociale din Franţa şi din Germania, urmărindu-se, astfel, redarea ideilor şi a tezelor de interes cu adevărat generale ale autorului francez.

Cartea este structurată în 7 capitole, precedate de o Introducere si urmate de o Concluzie, acestea întinzându-se pe 172 de pagini.

Obiectivul principal al acestei cărţi este acela de a demonstra că, pe lângă modelul economic neoamerican, mai există şi altele care pot fi deopotrivă mai eficiente din punct de vedere economic şi mai echitabile din punct de vedere social.

În Introducere aflăm că pentru prima oară în istorie, capitalismul a învins, cu adevărat, victoria capitalismului având loc pe trei fronturi. Prima bătălie s-a dat în Anglia, prin Margaret Thatcher, şi în Statele Unite, prin Ronald Reagan, înfăptuind, astfel, împreună prima revoluţie conservatoare în materie de politică economică: revoluţia statului minimal. Principiul cel mai vizibil al acestei revoluţii fiind : mai puţine impozite pentru cei bogaţi. Cea de-a doua victorie a capitalismului a fost cu atît mai specta-

culoasă cu cît a fost în acelaşi timp frontală, totală şi, mai ales, ob-

ţinută fără luptă. De un secol, capitalismul era confruntat cu comunis-

mul, iar de aproape o jumătate de secol, această confruntare, ai cărei

protagonişti principali erau Statele Unite şi Uniunea Sovietică, domina

ansamblul relaţiilor internaţionale. Cât despre cea de-a treia victorie, o bătălie de o sută de ore purtată în sudul Irakului a fost de ajuns pentru a o repurta cu o mie la unu.

Este, înainte de toate, victoria îngemănată a forţei şi a dreptului, victoria Statelor Unite, sprijinite de douăzeci şi opt de ţări (dintre care opt, musulmane) şi susţinute, la ONU, chiar şi de URSS şi de China comunistă.

Această victorie a capitalismului plasează într-o lumină cu totul nouă istoria economică a lumii. Îi transformă compet geografia, împărţind întregul nostru trecut în două mari perioade:

- înainte de apariţia capitalismului, când toate ţările semănau cu ceea ce, în zilele noastre, poartă numele de Lumea a Treia ; când era o lume a penuriei, preistoria economiei.

- capitalismul, adică libera stabilire a preţurilor pe piaţ si libera proprietate asupra mijloacelor de productie.

Autorul vorbeşte iniţial de o tripartiţie: ţări capitaliste - ţări comuniste - Lumea a Treia, aceasta cedând locul unei simple dualităţi: de o parte, ţările dezvoltate sau cu un ritm rapid de dezvoltare, care sunt, toate, ţări capitaliste; de cealaltă parte, ţările subdezvoltate, adică ţările sărace. Expresia „Lumea a Treia" nu mai are literalmente niciun sens.

Lista ţărilor capitaliste dezvoltate, în ciuda aşteptărilor, nu este foarte mare. Ea cuprinde:

- America de Nord, inclusiv Mexicul si Chile

- totalitatea ţărilor Europei occidentale, indiferent dacă fac parte din CEE (Comunitatea Economica Europeana) sau din AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb)

- Japonia şi noile ţări industrializate (NTI) din Asia: Thailanda, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore.

Încă din Introducere, autorul avertizează că sistemul capitalism este departe de a fi omogen, şi că, dimpotrivă, el s-a diferenţiat în două mari modele ce se infruntă: „capitalism contra capitalism” , explicând în acest fel şi de ce a ales acest titlu pentru cartea sa.