Canalul Creditului

Politica monetară are o importanţă deosebită în ştiinţa economică contemporană prin efectele sale semnificative şi deosebite. O evoluţie a economiilor de piaţa este influenţată de dinamica schimbărilor de curs şi de amploarea producţiei şi preţurilor. Schimbările diferite în funcţie de natura fiecăruia împreună cu modificarea raporturilor de forţe în planul politic duc la o problemă foarte importantă pentru economie. Pentru ca acestă problemă să ajungă la o rezolvare statul trebuie să decidă în ceea ce priveşte sensul măsurilor luate pentru apariţia, diminuarea sau încetarea acestor probleme.

Aceste elemente pot fi urmărite prin mecanismele de transmisie a politicii monetare. O sinteză a principalelor mecanisme de transmisie cuprinde: canalul creditului bancar, canalul tradiţional al ratei dobânzii, canalul nivelului preţurilor, canalul cursurilor de schimb, canalul lichidităţii gospodăriilor, canalul fluxurilor de trezorerie şi canalul bilanţier.

Evenimentele care s-au desfăşurat de-a lungul ultimilor ani au sugerat că sectorul financiar- mai exact sectorul bancar - este un factor determinant în fluctuaţia ciclului de afaceri. Cele mai multe ţări europene şi de asemenea America, s-au confruntat cu cele mai grave crize financiare de la marea recesiune.

Unul dintre cele mai importante mecanisme ale politicii monetare este canalul creditului bancar. Piaţa de credit joacă un rol foarte important în transmiterea şocurilor de politică monetară şi bineînţeles reprezintă un canal de propagare a politicii monetare în continuare.

Canalul creditului a căpătat statutul de cel mai important mecanism de transmisie al politicii monetare datorită faptului că existenţa unui canal al creditului reprezintă o imperfectă împărţire a activelor nemonetare şi o acceptare a asimetriei informaţiilor pe piaţa creditului, deasemenea informaţiile care le deţine sunt implicate în tranzacţii financiare care duc la descoperirea de probleme, la un hazard moral, având ca efect accesul dificil pentru debitori într-o perioadă când sunt de maximă importanţă. Acest canal este o punte între rolul sistemului bancar în cadrul sistemului financiar şi relaţiile dintre banca centrală şi celelalte bănci subordonate canalului de transmisie depinzând de ponderea deţinută de sistemul bancar în sistemul financiar.

Există o politică destul de mare, focusata pe creditul bancar ca mecanism al politicii monetare. O mare parte din această literatură este în contextul Americii, Europei şi a altor economii dezvoltate, unde băncile sunt eterogene dar se afla aproape în totalitate în sectorul privat.

De exemplu în cazul Americii având multe alternative pentru finanţare datorită unei pieţe de capital bine dezvoltată, canalul creditului este demonstrat că fiind foarte important, un studiu realizat de Romer Cristina şi David (1993) demonstrează că reacţiile sunt slabe la variaţii mici de politica monetară, dar importante la variaţiile de politica urmate de realizarea unor intervenţii puternice ale FED-ului asupra acestui canal. După constatările făcute de cei doi autori, acţiunile FED-ului duc la variaţii semnificative în diferenţa dintre rata dobânzii la creditele comerciale şi bancare, demonstrând în fond efectul acestui canal.

Identificarea canalului creditului de politică monetară la nivel macroeconomic se confruntă cu cel puțin două provocări principale. Prima provocare în cazul identificării apare atunci când un şoc de politica monetară restrictiva reduce atât cererea, cât și oferta de împrumuturi prin creșterea în mod direct al costului de creditare și, indirect finanțarea extern. Agregatele creditului nu transmit neapărat informații precise pentru a clarificat impactul schimbărilor în cererea de credite și în oferta de credite. De fapt, în urma unei înăsprire monetară, atât a canalul ratei dobânzii (prin cererea de credite) cât și a canalului creditului (prin oferta de credite) se anticipa un declin în noile împrumuturi, reducând la rândul său, producția reală și prețurilor. Volumul de credite este afectat de creditele angajate anterior (nr de creditare nou), precum și cererea de împrumut bancar care poate crește chiar și după o înăsprire monetară pentru a finanța capitalul de lucru sau din cauza accesului limitat la finanțare pe piață.

O a doua identificare apare în cazul constrângerii debitorilor financiari, în general afectaţi mai mult de şocurile de politica monetară, care tind să obţină fonduri externe de la bănci ale căror decizii de creditare sunt, de asemenea, afectate de politica monetară.

În ultimii ani mecanismul de transmisie a politicii monetare în Europa Centrală a fost relatat de către Creel and Levasseur (2004), Egert and MacDonald (2006) şi Darvas (2005). Deasemenea principalele caracteristici ale acestui sistem în România sunt reflectate de către Antohi, Udrea and Braun (2003).

Unul dintre cei mai importanţi adepţi ai canalul de creditare este Miller-Modigliani, prin teoria să descrie fluxul mecanismului de transmisie a creditului printr-o creştere a lichidităţii bancare, ce măreşte volumul depozitelor bancare conducând la o evidenţă a unui număr mult mai mare de resurse posibile accesibile de clienţi în vederea creditării.

Odată propuse credite de mărimi mai mari, se finanţează cheltuielile de investiţii ale firmelor avan ca scop o creştere a producţiei. Însă dacă sunt rezerve mici pentru toate tipurile de depozite bancare, acest lucru duce la modificarea cantităţii de monedă în circulaţie şi reducerea posibilitatea băncilor de a oferi certificate de depozit. Este de sesizat faptul că eficienţa canalului de transmisie creşte pe măsură ce rezervele minime sunt mai ridicate iar dacă băncile centrale sunt din ce în ce mai dependente de resursele de finanţare de la Banca Centrală, mecanismul de transmisie este din ce în ce mai important. Băncile de mici dimensiuni sunt destul de afectate de asimetria informaţională, dar îşi pot compensa problemele aduse de creditele neperformante prin rezervele mai mari anticipate anterior.Se poate observa din cele de mai sus importanta rolul sistemului bancar în privinţa funcţionarii canalului creditului.De aceea s-au realizat multe studii în privinţa aceasta şi în diferite ţări.