Campaniile de protecție a consumatorilor

Cap1. Originea campaniilor de protecţie a consumatorilor

Drepturile consumatorilor reprezintă un domeniu deosebit de important în procesul de recunoaştere şi protecţie a cetăţenilor în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, la o informare completă, corectă şi precisă, precum şi garantării drepturilor şi intereselor legitime ale acestora.

O conturare a drepturilor consumatorilor1 a început să se întrevadă abia în secolul al XVIII- lea, dar acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor s-au impus, în mod categoric, doar în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Astfel un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele SUA, John F. Kennedy care la 15 martie 1962, în discursul ţinut “ Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamantale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit. Incepand cu anii 1960-1970 în diverse state europene - Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos - au fost promulgate legi care vizau protecţia consumatorilor.

În România o legislaţie care să reglementeze acest domeniu o regăsim abia după anul 1990, adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor reprezentând primul act care a statuat drepturile consumatorilor.

Protectia consumatorilor2 se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii.

În prezent, consumatorul în calitatea sa de purtător al cererii de bunuri şi servicii a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se consolidează pe măsura dezvoltării societăţii. Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizaţii, organisme şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare.

Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atât guvernele, cât şi alte organisme ce activează în domeniul protecţiei consumatorilor îşi stabilesc anumite structuri şi domenii pentru programele lor de protecţie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protecţiei consumatorilor asupra cărora s-au oprit toate guvernele, asociaţiile, instituţiile şi organismele cu implicaţii în protecţia consumatorilor. Aceste domenii sunt :

Îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor;

Asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare în cadrul pieţei;

Asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor;

Organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

Apărarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive şi a publicităţii mincinoase.

Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit prin rezoluţia 39/248 din aprilie 1985 o serie de „principii directoare” pentru protecţia consumatorilor, menite să asigure guvernelor tuturor ţărilor un cadru care să poată fi folosit în elaborarea şi fundamentarea politicii şi legislaţiei pentru protecţia consumatorilor.

„Principiile directoare” privind protecţia consumatorilor, document adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1985, este rezultatul eforturilor pe plan internaţional ale Organizaţiei Mondiale a Consumatorilor, Consumers International, formată în 1960 de cele câteva asociaţii naţionale de consumatori existente la acea vreme.

În prezent, Organizaţia Mondială a Consumatorilor cuprinde peste 200 de organizaţii membre din aproape toate ţările lumii. Aceste organizaţii s-au întâlnit în noiembrie 1997 la Santiago, în cadrul celui de-al 15-lea congres mondial, sub deviza „Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21. Consumatorii în societatea civila”.

Mesajul congresului a fost foarte clar:în toate ţările, oamenii, în calitatea lor de consumatori, joacă un rol crucial în dezvoltarea instituţiilor care apar ca urmare a procesului continuu de democratizare şi liberalizare economică.