Auditul Performanței

Cerinţă:

Să se trateze pe minim 3-5 pagini noţiunile de: performanţă economică, eficienţă economică, audit, tipologia auditului. Să se prezinte 5 indicatori ai rezultatelor economice şi ai eficienţei economice a societăţii comerciale.

Eficienţa economică este un mijloc de evaluare a efectului util aşteptat în urma desfăşurării unei activităţi umane în condiţiile unui consum optim al resurselor disponibile, alocate acestei activităţi. Eficienţa reprezintă cel mai important factor care se utilizează în

adoptarea deciziilor investiţionale şi exprimă corelaţia dintre eforturi şi efecte,prin indicatori de eficienţă.

Economistul Petre Jica atribuie noţiunii de eficienţă patru sensuri, şi anume:

1. un sens foarte larg în care eficienţa este definită ca şi calitatea unei activităţi, acţiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprimă prin compararea efectelor cu eforturile;

2. un sens larg în cadrul căruia se include efectele directe şi cele conexe, respectiv efortul direct şi conex. Avem de a face deci cu eficienţa absolută, care nu presupune comparaţia cu alte alternative ale acţiunii respective;

3. un sens restrâns care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect să fie acceptabil în comparaţie cu alte raporturi ale activităţii sau cu alte variante sau cu un regim normat de eficienţă;

4. un sens foarte restrâns care reprezintă abordarea cea mai sintetica şi mai completă a noţiunii de eficienţă, abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natură şi timp cu efectele obişnuite, de asemenea echivalate ca natura şi timp.

Se poate spune că eficienţa economică este strâns legată de procesul de folosire a resurselor în economie, iar trăsătura sa esenţială este raportul de cauzalitate efort/efecte.

Eficienţa se poate delimita în două forme:eficienţa activităţii şi eficienţa economică a

activităţii. În cazul eficienţei activităţii se realizează comparaţia între efectele economice şi extraeconomice, respectiv efortul economic şi extraeconomic, iar în cel de al doilea caz sfera se restrânge la efectul, respectiv efortul economic.

Performanţa economică. Performanţa este o noţiune economică, „o stare de competitivitate a entităţii economice, atinsă printr-un nivel de eficacitate şi productivitate care îi asigură o prezenţă durabilă pe toată piaţa”.Performanţa necesită prezenţa simultană şi complementară a eficacităţii acţiunii şi a productivităţii. O întreprindere performantă este simultan şi eficace şi productivă. Totodată, cele două noţiuni: eficacitatea şi productivitatea sunt cauze care determină performanţa. Dacă eficacitatea este abordată prin nivelul de satisfacere a exigenţelor externe (clienţi, stat, furnizori, bănci, salariaţi, acţionari) productivitatea este abordată prin îndeplinirea aşteptărilor mediului intern al întreprinderii.

Măsurarea performanţei, numită şi monitorizare, este un proces continuu de strângere şi analiză a datelor pentru a constata cât de bine se execută un proiect, un anumit program sau o anumită politică în comparaţie cu rezultatele de obţinut. Sistemul clasic de măsurare a performanţei are la bază monitorizarea executării, care implică urmărirea intrărilor, activităţilor şi ieşirilor.

Auditul. Potrivit Webster’s Encyclopedic, prin audit se înţelege „examinarea oficială sau verificarea conturilor şi înregistrărilor, în special a conturilor financiare”. Aceeaşi semnificaţie este atribuită termenului de audit în dicţionarele apărute în ţara noastră: audit -verificare, revizie a conturilor, bilanţ, a verifica conturile: audit -revizie (contabilă).

Un sens mai larg dau acestui termen enciclopediile britanice, potrivit cărora prin audit se înţelege “o examinare“ a unei situaţii, într-un anumit sector. Auditul este considerat un instrument esenţial pentru realizarea obiectivelor organizaţiei.

Scopul principal al auditului este de a evalua neconformităţile în raport cu reglementările în vigoare şi de a concepe acţiuni corective necesare pentru eliminarea acestor neconformităţi. Consultanţa în audit se finalizează printr-un raport de audit, elaborat în urma unui proces complex. Acest proces, realizat de auditori profesionişti are la bază informaţii relevante din domeniul în care se face auditul, prin respectarea unor metode şi standarde profesionale şi etice specifice.

Activitatea de audit are la bază o serie de standarde de audit, precum şi o serie de reglementări legale. Obiectivul principal al standardelor de audit este îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii lucrărilor în beneficiul profesiei de auditor, şi al utilizatorilor rezultatelor auditului.