Aspecte esențiale ale sistemului monetar internațional - conferința de la Bretton Woods

Ca regula generala , relatiile monetare s-au derulat pana in 1994, anul crearii sistemului monetar international , pe baze bilaterale , fara existenta unor reglementari concrete , adoptate expres de majoritatea tarilor.Au existat totusi , unele incercari de reglementare internationala a acestor relatii sub forma de uniuni si blocuri monetare, acestea din urma transformandu-se dupa al doilea razboi mondial in zone monetare.

Reprezentand interesele unui grup de tari si avand din acest punct de vedere un caracter limitat, functionarea uniunilor si blocurilor monetare nu a condus la reglementarea internationala a relatiilor monetare care trebuiau sa raspunda cel putin la trei obiective majori si anume : asigurarea stabilitatii relative a raporturilor valorice dintre monedele nationale in scopul promovarii certitudinilor si echitatii in tranzactii, prevenirii si inlaturarii miscarilor speculative de capital ;crearea unor rezerve monetare si a unor lichiditati suficiente cantitativ si calitativ ;instituirea unor mecanisme de ajustare a balantelor de plati in cazul unor deficite sau excedente exagerat de mari.

CONFERINTA DE LA BRETTON WOODS

Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru prima oara problema crearii unui sistem monetar international , bazat pe etalonul aur-devize si in cadrul acestuia , pe dolar ca principala moneda de rezerva , dolarul fiind garantat cu importante rezerve de aur.

SMI din 1944 a fost conceput cu un ansamblu de norme si tehnici convenite si acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate menite sa coordoneze comportamentul monetar al tarilor in relatiile de plati si stingere a angajamentelor reciproce, generate de schimburi comerciale , necomerciale si de miscari de capital pe plan international.

Propunerea facuta de John M. Keynes de creare a unei monede internationale denumita “bancor” nu a fost acceptata. A prelevat conceptia Americana cuprinsa de Planul White de a utiliza pe plan international monede nationale. Initial acest plan cuprindea propunerea unei monede internationale denumita “unitas” In final , dolarul SUA, a garantat cu importante rezerve de aur a castigat , devenind “moneda de rezerva” a sistemului care se nastea

Propunerea crearii unei monede internationale a fost numai un adevar prematur , mecanismele monetare ulterioare fiind favorabile punerii in circulatie si utilizarii in proportie tot mai mare a unei astfel de monede (DST) emisa de FMI.

Crearea in 1944 a SMI a insemnat primul mare succes al ideii de cooperare internationala in sistemul monetar, un success al conceptiei potrivit careia o moneda nationala poate indeplini functii internationale si, ca atare, poate servi ca pivot al sistemului Ansamblul acestor norme de conduita monetara internationala au fost incluse in statutul FMI, organism creat in scopul supravegherii si sprijinirii aplicarii de catre tarile membre a principiilor de functionare ale sistemului nou creat.

PRINCIPII DE FUNCTIONARE.

Scopul principal al SMI l-a constituit asigurarea prin intermediul mecanismelor sale de functionare a unei largi cooperari monetare si, pe aceasta baza , cresterea echilibrata a comertului international Pentru infaptuirea acestui deziderat , la baza mecanismelor sale de functionare au fost puse o serie de principii , dintre care cele mai importante vizau: alegerea etalonului monetar , mentinerea stabilitatii paritatilor si cursurilor de schimb ale monedelor nationale, asigurarea convertabilitatii internationale a monedelor , crearea rezervelor monetare oficiale si asigurarea lichiditatii internationale , echilibrarea balantelor de plati.

1) ETALONUL MONETAR Elementul esential al reglementarilor monetare internationale, definirea si alegerea etalonului monetar , respective a monedei de rezerva , a prezentat un principiu de baza al sistemului , economiile nationale si FMI cooperand la aplicarea lui in practica.

In cadrul SM creat in 1944, dolarul i-a revenit rolul de etalon si intr-un cadru mai larg, cel de moneda de rezerva si de plata pe plan international. Dolarul a prezentat singura moneda convertibila in aur , autoritatile americane angajandu-se sa converteasca oricand la cererea bancilor centrale detinerile lor de dolari, la pretul oficial de 35$ uncia.

Pentru monedele nationale ale celorlalte tari , convertibilitatea si-a gasit o anumita reglementare in statul FMI din care rezultau doua acceptiuni: una potrivit careia trecerea la convertibilitate insemna desfintarea restrictiilor, si descriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale ; cealalta in raport de care convertibilitatea insemna obligatia bancii centarle de a cumpara propria moneda detinuta de o banca centrala straina , la cererea acesteia, cu conditia ca suma respective sa provina din tranzactii curente sau sa fie necesara pentru plati curente. Din aceasta reglementare rezulta ca afectuarea operatiunilor propriu –zise de convertire, adica de transformare oficiala a unei monede in alta, era limitata la relatiile dintre autoritatile monetare Toate aceste operatiuni de plati generate de nevoi comerciale sau financiare si desfasurate intre persoane fizice si juridice se afectua pe piata fara interventia directa a bancilor centrale Exista deci , pentru aceste monede o convertibilitate reciproca (oficiala si de piata) ele putand fi transformate in aur direct, prin intermediul dolarului.

Faptul ca aurul a fost considerat marfa si mijloc de schimb, i-a asigurat exercitarea alaturi de dolar a rolului de etalon , rol care s-a diminuat treptat si care va inceta in 1971 , odata cu sistarea convertibilitatii internationale a dolarului in aur.

Acest eveniment a corespuns cu excluderea totala a aurului de la baza sistemelor monetare nationale si a celui international , el alaturandu-se celorlalte marfuri pentru a contribui la formarea etalonului monetar actual, cel a puterii de cumparare.

Odata acceptat dolarul , ca etalon si moneda de rezerva a SMI , s-a procedat la definirea lui si la precizarea mecanismelor de mentinere pe termen lung a puterii sale de cumparare.

2) STABILITATEA CURSURILOR DE SCHIMB. A prezentat unul dintre principiile fundamentale de functionare a sitemului, aplicarea lui in practica de catre FMI fiind considerate conditia de baza pentru realizarea cooperarii monetare si a dezvoltarii comertului international, pentru asigurarea stabilitatii monetare si , implicit , a celei economice. Aplicarea acetui principui a fixat optiunea pentru parcticarea cursurilor fixe. In acest scop , fiecare tara membra a FMI era obligate sa isi defineasca valoarea paritara a monedei in aur sau in dolari.