Așezarea și perceperea impozitelor

Asezarea si perceperea impozitelor

Asezarea impozitului consta in efectuarea unui ansamblu de operatiuni succesive privind:

- stabilirea marimii obiectului impozabil;

- determinarea cuantumului impunerii;

- perceperea si incasarea impozitului.

1. Stabilirea marimii obiectului impozabil

Operatiunea de stabilire a marimii obiectului impozabil presupune constatarea si evaluarea materiei impozabile.

In vederea impunerii veniturilor si averilor este necesar ca organele fiscale sa constate existenta lor faptica, dupa care se trece la evaluarea propriu-zisa a acestora.

Evaluarea materiei impozabile consta in determinarea marimi acesteia. Operatia respectiva se poate efectua prin doua metode, si anume:

a) metoda evaluarii indirecte sau pe baza d 13413d32n e prezumtie;

b) metoda evaluarii directe sau pe baza de probe.

a) Evaluarea indirecta a materiei impozabile se poate efectua in urmatoarele variante:

- evaluarea pe baza semnelor sau a indiciilor exterioare ale obiectelor impozabile;

- evaluarea forfetara;

- evaluarea administrativa.

1. Evaluarea pe baza semnelor sau a indiciilor exterioare ale obiectelor impozabile se aplica indeosebi in cazul impozitelor de tip real si consta in stabilirea, cu aproximatie, a valorii obiectului impozabil, fara a se tine seama de situatia contribuabilului care detine bunul respectiv, ceea ce conduce la o impunere inechitabila.

De exemplu, in cazul impozitului funciar, la evaluarea obiectului impozabil, care este pamantul, se tine seama de urmatoarele criterii: suprafata terenului si zona in care este amplasat acesta, numarul si tipul mijloacelor de munca folosite pentru executarea lucrarilor de exploatare a acestuia, cantitatea de samanta necesara cultivarii terenului respectiv, valoarea de circulatie a terenurilor agricole, arenda practicabila etc.

Desi nu tine seama de situatia personala a contribuabilului care datoreaza impozit pentru bunul respectiv, aceasta metoda de evaluare este simpla si putin costisitoare.

In prezent, metoda evaluarii aproximative a obiectului supus impunerii se utilizeaza mai rar, fata de perioada in care impozitele de tip real erau predominante, in sensul ca se practicau pe o scara mare.

2. Evaluarea forfetara se caracterizeaza prin aceea ca organele fiscale, de acord cu subiectul impozitului, atribuie o anumita (aproximativa) obiectului impozabil.