Activitatea bancara din Turcia a inceput in 1800 prin aparitia camatarilor si a bancherilor Galata, minoritati etnice din Istanbul, care desfasurau toate activitatile cvasi-bancare din acea perioada. Dupa Razboiul Crimeei, situatia financiara a Imperiului Otoman s-a deteriorat, acesta avand nevoie de sprijin financiar extern acordat de reprezentantii mai multor banci straine care au venit la Istanbul cu scopul de a extinde creditele acordate Imperiului la rate ale dobanzii ridicate. In urma acestor schimbari, in 1856 a fost infiintata Banca Otomana (Otoman Bank), cu sediul la Londra si a servit ca Banca Centrala pana in 1930. In prima jumatate a secolului 19, in urma adoptarii modelelor occidentale in privinta comertului si a finantelor, bancile straine si-au inceput activitatea in Imperiul Otoman. In aceasta perioada, nu era suficient capital pentru a fonda un sistem bancar national si nimeni nu putea mentiona de existenta bancilor ca o sursa de capital. Aceasta situatie a fost mult mai daunatoare pentru agricultori, deoarece nu aveau o structura institutionala financiara si erau nevoiti sa se imprumute de la camatari care practicau rate ale dobanzii foarte ridicate. In aceeasi perioada, Iugoslavia apartinea Imperiului Otoman, iar guvernatorul provinciei Nis, Mithat Pasa (1822-1884) a inceput sa ia primele masuri pentru depasirea acestor dificultati, in 1863 realizand reorganizarea fondurilor patriei, care a devenit o lege intitulata ,,Regulamentele fondurilor de la 1867". Fondurile patriei a fost prima institutie financiara de stat ce viza agricultura. Asadar, avand in vedere ca economia Turciei inainte de 1980 a fost o economie planificata, agentiile de stat, si anume Organizatia Planificarii de Stat a jucat un rol foarte important in economie, prin prisma stabilirii unor strategii nationale prin intermediul planurilor de dezvoltare economica si a deciziilor economice. In aceasta perioada, pietele financiare au fost mici, iar institutiile financiare au fost slab exploatate, nefiind supuse unor norme bancare si concursuri internationale. In 1980, in urma Deciziilor de la 24 ianuarie, s-au adoptat politici ce vizau cresterea economica bazata pe promovarea exportului si a reformelor structurale, inclusiv pe dereglementarea si liberalizarea pietelor financiare. Prin aplicarea acestui program, economia Turciei s-a schimbat substantial, fiind inlaturat controlul preturilor si punandu-se accent pe abordarea unei piete libere. Fireste, programul a avut impact si asupra sectorului financiar , prin aplicarea reformelor la nivelul acestuia instituindu-se o crestere si o imbunatatire a serviciilor bancare. Sectorul bancar din Turcia a suferit si o transformare structurala, datorita eliminarii politicilor de credit directionat, liberalizarii depozitelor si a ratelor dobanzii, prin adoptarea politicilor liberale a cursului de schimb, precum si datorita adoptarii unor reglementari internationale ce promovau cele mai bune servicii bancare. Ca rezultat al aplicarii acestui program, dupa 1980, sectorul bancar turc a cunoscut o extindere semnificativa reflectandu-se in cresterea numarului de banci, ocuparea fortei de munca in acest sector, diversificarea serviciilor si a infrastructurii tehnologice. In urma reformelor, bancile locale si-au modernizat operatiunile prin trecerea de la metode manuale la sisteme complet automatizate, iar personalul foarte bine pregatit a ajutat la extinderea domeniului de aplicare al serviciilor profesionale dincolo de pietele traditionale, de asemenea bancile comerciale au adoptat proiecte de informatizare si automatizare in scopul cresterii vitezei , calitatii si eficientei serviciilor bancare. In anul 1990, bancile turcesti au investit masiv in prelucrarea pe calculator si sisteme de transmisie de date, ceea ce a dus la aparitia bancilor electronice. In ultimul deceniu, sectorul bancar turc a facut progrese in ceea ce priveste infrastructura tehnologica, datorate cresterii ATM-urilor, utilizarii serviciilor bancare on-line, utilizarea Transferului Electronic al Fondurilor si a sistemelor SWIFT. O alta caracteristica a sistemului bancar turc este cresterea rapida a clientilor bancari, ce deriva din calitatea si dezvoltarii serviciilor bancare. Marimea totalului activelor sectorului financiar, si-a mentinut cresterea in 2009, a crescut cu 14% comparativ cu sfarsitul anului precedent si ajungand la 944 miliarde TL pana la sfarsitul anului 2009. 88,4% din activele sectorului financiar apartin bancilor. Sectorul bancar al Turciei este format din banci de depozit, banci de dezvoltare si de investitii, banci de participare care opereaza in concordanta cu profiturile/pierderile principiilor de partajare. Pana la sfarsitul anului 2009, marimea activelor sectorului bancar a crescut cu 6,9% in termini reali comparative cu sfarsitul anului precedent, ajungand la 834 miliarde TL, crescand cu 16,5% ajungand la 561 miliarde USD. In timp ce in termeni nominali a crescut cu 3,2% comparativ cu sfasitul anului 2009 cand a scazut cu 0,7% in termeni reali de la 861 miliarde TL in martie 2010 si 568 miliarde USD cu o crestere de 1,3%. Pentru a caracteriza si evalua sistemul bancar al Turciei voi prezenta o serie de indicatori care au rolul de a exprima: gradul de patrundere geografica si demografica a produselor si serviciilor bancare, marimea sistemului bancar, gradul de intermediere bancara, competitia si competitivitatea sistemului bancar, eficienta si productivitatea etc. 1. Indicatori care exprima gradul de patrundere geografica si demografica a produselor si serviciilor bancare. a. Numarul de banci pe suprafata de 1000 km2 Numarul de banci pe suprafata de 1000 km2= 8835*1000/780580 = 11, 31 in 2008 Numarul de banci pe suprafata de 1000 km2 = 8896*1000/780580 = 11,39 in 2009 Numarul de sucursale a continuat sa creasca intr-un ritm mai lent in 2009. Numarul total de sucursale a crescut cu 677 fata de anul 2008 ajungand la 8851 la sfarsitul anului 2009. Numarul de sucursale a crescut cu 42 la bancile de depozit de stat, cu 19 la bancile de depozit aflate in proprietate privata si cu 3 la bancile de dezvoltarea si de investitii, comparativ cu decembrie 2008. Pe de alta parte, numarul de sucursale ale bancilor straine a scazut cu 3 . b. Numarul de sucursale la 100.000 locuitori Numarul de sucursale la 100.000 locuitori = 8.835*100.000/71.517.100= 12,35 in 2008. Numarul de sucursale la 100000 locuitori = 8896*100.000/72.561.312=12,25 in 2009. Numarul de sucursale la 100.000 de locuitori a scazut cu 0,1 in 2009 fata de 2008 datorita cresterii populatiei cu 1.044.212 locuitori.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
