Analiza potențialului intern al unei societăți agroalimentare

Capitolul I

Introcucere

În sens general, conceptul de diagnostic, la nivelul unei firme, presupune reperarea disfuncţionalitatilor activităţii ei, cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor şi a măsurilor care să conducă la îmbunătăţirea situatiei economico-financiare. În mod particular, prin diagnosticarea unei firme, în vederea evaluării, se urmăreşte cunoaşterea tuturor laturilor activităţii acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse umane, economico-financiară etc., precum şi a punctelor forte şi punctelor slabe corespunzătoare fiecăreia. Aceasta are ca scop exclusiv evidenţierea parametrilor de operare ai firmei, estimarea performanţelor şi riscurilor activităţii viitoare, orice informaţii care pot orienta judecata evaluatorului în fiecare dintre cele trei abordări prezentate.

În cadrul diagnosticului trebuie să-şi gasească răspuns probleme cum sunt:

• Piaţa pe care operează firma şi poziţia trecută şi probabilă pe această piaţă;

• Situaţia juridică a firmei şi a proprietăţii evaluate;

• Potenţialul uman şi de management al firmei;

• Infrastructura tehnică pentru susţinerea activităţii de producţie sau servicii;

• Rezultatele obţinute şi probabile ale întreprinderii.

În cadrul activităţii practice de evaluare a unei firme diagnosticul trebuie să furnizeze informaţiile necesare aprecierii situaţiei trecute şi prezente, care constituie o bază pentru estimarea elementelor şi variabilelor ”cheie” ce trebuie avute în vedere în cazul aplicării diferitelor metode de evaluare. Întrucât evaluarea întreprinderii nu înseamnă o aplicare mecanică a unor tehnici, ci presupune o apreciere profundă a performanţelor firmei, echipa de evaluare trebuie să opereze cu parametri consideraţi normali pentru mediul de activitate al firmei evaluate şi la momentul efectuării evaluării.

Capitolul II

Scopul lucrării

Diagnosticul resurselor umane şi al managementului firmei are ca obiectiv analiza structurilor organizatorice şi umane, întrucât personalul împreună cu piaţa întreprinderii constituie elemente ce conferă o mare parte din valoarea acesteia. Analiza structurilor organizatorice urmăreşte existenţa unei organigrame care evidenţiază legăturile ierarhice şi funcţionale şi care trebuie sa fie însoţită de o situaţie actuală a funcţiilor în raport cu vârsta. Cu privire la conducerea întreprinderii, este important să cunoaştem originea acesteia, competenţele ei, legăturile de dependenţă a conducătorilor faţă de grup sau de un acţionar majoritar, stilul conducerii (colegial, autoritar, pe obiective, centralizat, descentralizat), sistemul de remunerare etc. În ceea ce priveşte personalul întreprinderii, este important de văzut în ce masură acesta este fidel întreprinderii şi care sunt posibiliăţile de înlocuire în caz de plecare, iar în caz de pensionare, daca este prevazută o succesiune.

Diagnosticul comercial vizează piaţa de desfacere a produselor întreprinderii şi piaţa ei de aprovizionare. Obiectivul de bază al diagnosticului comercial constă în estimarea pieţei actuale şi potenţiale a întreprinderii şi a locului ei pe piaţă. În cadrul diagnosticului comercial se recomandă a fi abordate următoarele aspecte esenţiale: piaţa, produsele/serviciile, preţul şi promovarea.

În ceea ce priveşte diagnosticul operaţional, acesta presupune o analiză detaliată a factorilor tehnici de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie a produselor, precum şi a organizării producţiei şi a muncii, ce poate fi realizată de către evaluatori care au şi calitatea de experţi tehnici.

Unul din cele mai interesante şi complexe demersuri vizează abordarea diagnosticului financiar pentru evaluare, această componentă de diagnostic având un rol cheie în procesul de evaluare a întreprinderii din cauza rolului major jucat în cadrul raportului, şi anume:

- rolul de sintetizare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;

- rolul de asigurare a coerenţei în cadrul relaţiei diagnostic - metode de evaluare (îndeosebi metode de bazate pe venit).

Capitolul III

Prezentarea SCDAVT

În anul 2006 se înfiinţează Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian prin Hotărârea de Guvern nr. 1460/2006, având la bază Legea 290/2002, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, cu sediul social în comuna Valu lui Traian, judeţul Constanţa, în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „ Gheorghe Ionescu Siseşti” prin reorganizarea SCCI „Dobrogea”, care se desfiinţează. Prin HG 1460/2002 Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian preia toate drepturile si obligaţiile SCCI „Dobrogea”.

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian este amplasată pe DN 22A intre localităţile Constanţa şi Valu lui Traian.