Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni). Aceasta piata are rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila acestor capitaluri. Aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii. In Romania legea (nr. 297/2004) defineste termenul de instrument financiar care cuprinde urmatoare active: - valori mobiliare (actiuni, obligatiuni si alte titluri de creanta, inclusiv titluri de stat cu scadenta mai mare de un an) - instrumentele ale pietei monetare (inclusiv titluri de stat cu scadenta mai mica de un an) - titluri de participare la organism de plasament colectiv Activele pot fi tranzactionate pe doua segmente ale pietei de capital: primar si secundar. Pe segmentul primar sunt tranzactionate titlurile financiare numai noi emise, cumparate de la emitent. Titlurile financiare pot fi ulterior vandute pe piata secundara. Acest segment secundar cuprinde, la randul sau, doua segmente: bursa de valori, si piata extrabursiera, de negociere (OTC). Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere. Pietele dezvoltate de capital au doua caracteristici importante: divizibilitate (atomicitate) si lichiditate. Divizibilitatea semnifica ca activele sunt reprezentate de un mare numar de actiuni care pot fi cumparate pentru sume diferite. In consecinta un activ poate fi detinut in proportii diferite de un anumit numar de investitori si invers un investitor poate repartiza banii sai in mai multe tipuri de actiuni. Lichiditatea semnifica faptul ca un investitor poate imediat, fara costuri prea mari, de a schimba anumite actiuni cu altele. Aceasta implica faptul ca orice investitor poate sa-si constituie, in orice moment, portofoliul dupa cum ii convine in acel moment, foarte repede si fara costuri prea mari. El va avea posibilitatea de a-si arbitra pozitiile dupa cum doreste. Criteriile de selectie a instrumentelor financiare Orice persoana care isi propune sa-si imbunatateasca gradul de independenta financiara, "sa stea pe picioarele ei" cum se spune in popor, trebuie sa economiseasca bani astfel incat sa poata face fata unei situatii neprevazute dar si sa investeasca pentru a obtine un castig suplimentar care, adaugat la veniturile curente (salariale sau de orice alta natura), sa ii permita sa aiba o viata mai buna. Pentru persoanele ce manifesta aversiune fata de risc, instrumentele financiare optime pentru plasarea banilor economisiti sunt cele cu lichiditate ridicata si risc scazut. Conform sfaturilor specialistilor pastrarea economiilor "la saltea" ,in lei sau in valuta nu reprezinta o solutie avantajoasa din mai multe puncte de vedere, fiind caracterizata prin anumite riscuri. Depunerea banilor la banci comerciale sau alte institutii financiare similare se caracterizeaza printr-un grad scazut de risc, permitand o "conservare" a acestor economii pe termen mediu si lung. Aceste plasamente, insa, se caracterizeaza si prin rentabilitati mai scazute in comparatie cu alte instrumente de investitie. Economisirea presupune "pastrarea" in siguranta a sumelor detinute, in timp ce prin investirea acelorasi sume se asteapta o"multiplicare" a acestora. Prin economisire se urmarete crearea unor rezerve de bani care sa fie pastrate in conditii de risc cat mai mic, daca se poate chiar inexistent. Prin procesul de economisire practic se acumuleaza un capital banesc care este prezervat in conditii de siguranta maxima pentru a fi utilizat ulterior, fie pentru realizarea unor obiective personale pe termen mediu si lung. Chiar si investitia in instrumente financiare cu grad scazut de risc,nu elimina riscurile ce pot aparea in diferite forme si dimensiuni precum: - riscul valutar - atunci cand ratele de schimb se modifica - riscul de lichiditate - atunci cand nu se poate vinde investitia - riscul de venit - atunci cand scade nivelul veniturilor - riscul ratei dobanzii - atunci cand rata dobanzii creste foarte mult - riscul financiar - atunci cand la nivelul companiei se fac "intelegeri obscure" - riscul inflatiei - pierderea din valoare a banilor De aceea se recomanda diversificarea cat mai mare a portofoliului. Diversificarea portofoliului este o metoda eficienta prin care se are in vedere plasarea banilor in cat mai multe instrumente si tipuri de active pentru a limita riscul la care se expune portofoliul.Diversificarea se face atat in ceea ce privesc pietele pe care se investeste (depozite bancare, obligatiuni, fonduri de investitii, actiuni tranzactionate la bursa, instrumente derivate etc) cat si pe zone geografice, sectoare de activitate economica (servicii financiare, energie, petrol, chimie, industrie grea, IT, farmaceutice, etc) sau companii. Astfel, prin investirea in mai multe tipuri de instrumente, se poate obtine o corelare negativa intre acestea. Mai precis, atunci cand valoarea uneia scade sau creste valoarea alteia corelate negative se comporta exact invers. In timp,acest lucru poate insemna ca corelarea negativa existenta la nivelul portofoliului investitional poate avea ca rezultat o volatilitate mai redusa. TITLURI DE STAT Titlurile de stat sunt considerate active financiare cu risc foarte scazut, deoarece emitentul (statul) isi va onora obligatiile fata de creditorii sai prin rambursarea imprumuturilor. Aceste active reprezinta datoria publica a statului sub forma de bonuri, certificate de trezorerie in lei sau in valuta. Emisiunea titlurilor de stat reprezinta operatiunea prin care Ministerul Finantelor sau banca central contracteaza imprumuturi.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
