Analiza de senzitivitate

1. Bilanțul contabil

Autorii, în lucrarea intitulată ,,Bazele contabilității’’ , consideră situațiile financiare ca fiind elementul central al raportării financiare reprezentând principalul scop al comunicării informației contabile către cei din exteriorul entității economice. Obiectivul situațiilor financiare este acela de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de trezorerie ale unei entități, informații care să ajute utilizatorii la luarea deciziilor economice.

Orice entitate economică are ca sarcina întocmirea situțiilor financiare anuale și a raportărilor contabile periodice cerute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.

Potrivit Ordinului nr.166/2017, acele societăți comerciale care la data bilanțului depășesc limita a doua dintre următoarele criterii de mărime întocmesc setul de situații financiare compus din:

- Bilanț;

- Cont de profit și pierdere;

- Situția fluxurilor de numerar ;

- Situația modificărilor capitalurilor proprii;

- Note explicative.

Criteriile de mărime se raporteză la :

- Total active : 16.000.000 lei;

- Cifra de afacere netă: 32.000.000 lei;

- Număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a doua dintre criteriile de mărime prevăzute mai sus întocmesc situații financiare anuale simplificate care conțin:

- Bilanț prescurtat;

- Cont de profit și pierdere;

- Note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.

Facultativ, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

În lucrarea ,,Contabilitatea financiară aprofundă’’este descrisă poziția financiară a entității economice prin structurile sale calitative de active, datorii și capitaluri proprii” . Relațiile dintre acestea dau naștere la următoarea ecuație de bază, care nu face altceva decât să reprezinte situația netă a întreprinderii, respectiv averea netă a acționarilor (activul net contabil, neangajat în datorii):

Capital propiu = Active - Datorii

‚,Noțiunea de bilanț este foarte veche. Nu se cunoaște precis când și cine a creat acest instrument contabil. Termenul de bilanț vine de la cuvântul italienesc ,,bilancia” care are la bază termenii din limba latina ,,bi” și ,,lanx” adică cu ,,două talere”, simbolizând astfel o balanță cu două talere” .

Investitorii cer informații referitoare la poziția financiară deoarece:

- informațiile privind resursele economice verificate și utilizate de către entitate ajută la evaluarea modului de administrare efectuat de conducerea entității pentru a genera lichidități în viitor;

- informațiile privind modul în care structura financiară își verifică utilitatea în evaluarea fluxurilor de lichidități viitoare este necesară și în evaluarea gradului de reușită a entității în gestionarea resurselor, cerințele ei în materie de finanțare viitoare și capacitatea de a obține resurse financiare;

- informațiile privind lichiditatea și solvabilitatea ajută la măsurarea capacității entității de a face fața angajamentelor financiare;

- informațiile privind riscul entității privitoare la activitatea sa și la modul de a trata actul de conducere sunt utile în evaluarea performanțelor și adaptabilității financiare în estimarea capacității sale de a genera lichidități viitoare;

- informațiile referitoare la modul în care o entitate generează și folosește lichidități în cadrul operațiilor de exploatare, investiție și finanțare, reprezintă o perspectivă complementară prin performanța sa financiară.

Sursele controlate de entitate, provenite din evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii economice viitoare se numesc active.

O datorie reprezintă o obligație prezentă provenită din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă o ieșire de beneficii economice din entitate.

Capitalul propriu este interesul rezidual în activele entității economice după deducerea tuturor datoriilor. Conform normelor internaționale, în bilanț elementele pot fi grupate după natură și lichiditate, respectiv exigibilitate.

O urmare a prezentării elementelor bilanțiere după criteriul lichidității, respectiv a exigibilității o stabilește clasificarea acestora și prezentarea ca atare în bilanț în active curente și imobilizate, respectiv datorii curente și pe termen lung.

Un activ este ierarhizat ca activ curent atunci când satisface oricare dintre urmatoarele condiții:

a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consemnat în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

c) se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

d) reprezintă numerar sau echivalente de numerar.

Rezultă că activele curente sunt: stocurile, creanțele, investițiile pe termen scurt, disponibilități bănești, toate realizabile în termen de 12 luni de la data bilanțului. Astfel ele sunt clasificate ca active imobilizate.

O datorie este clasificată ca datorie curentă atunci când îndeplineste oricare dintre următoarele criterii:

a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

b) este deținută, în principal, pentru a fi tranzacționată;

c) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.