Prezentul chestionar a fost realizat pentru a analiza comportamentul managerilor. Fiind aplicat la toate departamentele unei organizatii. La conducerea fiecarui departament aflandu-se un manager.In cadrul acestei organizatii chestionarul a fost aplicat urmatorilor manageri: managerul general, menegerului de resurse umane, managerului de cecetare dezvoltare, managerului de productie, managerului de aprovizionare-desfaceri, managerului de la departamentul financiar- contabil si nu in ultimul rand sefilor de sctii. Astfel esantionul pe baza caruia s-a realizat chestionarul cuprinde cinsprezece persoane, acestia si-au exprimat parerea de manager in diferite situati sau in diferite circumstante. Toate raspunsurile vor fi analizate atat din punct de vedere teoretic cat si din perspectiva managerilor. Voi analiza intrebarile si fiecare raspuns in parte, voi incerca sa conturez o imagine de ansamblu a comportamentului managerilor si impactul acestui comportament asupra organizatiei. La prima intrebare s-a dovedit ca un procentaj de 99% din raspunsuri au fost afirmative. Acest lucru denota fapul ca orice manager este sigur de abilitatile, cunostintele si performantele de care poate da dovada in situatiile critice. Restul de 1% il putem analiza din doua aspecte: primul, fie managerul este o persoana modesta, care lasa la atitudinea altora aprecierea sa; fie al doilea aspect referitor la acel 1% este faptul ca postul de manager a fost ocupat de o persoana care nu detine capacitatea de coordonare (a angajatilor) si de luare a deciziei corecte. Datorita majoritatii raspunsurilor afirmative de la prima intrebare trebuie sa avem in vedere si ce stil de management aplica fiecare manager in organizatia pe care o conduce si nu numai. Dintre stilurile de management putem aminti: stilul repulsiv, stilul dominant si indiferent. La aceasta intrebare un procent de 25% considera ca stilul repulsiv este reprezentant pentru ei. Acesta se caracterizeaza prin tendinta de a refuza promovarea in functii de conducere. De asemenea, manifesta un respect exagerat fata de independenta subordonatilor. In situatii deosebite va adopta solutii pripite si putin eficiente. Managerii stil repulsiv prezinta, in general, complexe de inferioritate, deci o redusa incredere in propriile forte. Dorinta lor de a evita responsabilitatile explica refuzul de a ocupa posturi de conducere precum si adoptarea in graba a deciziilor cand totusi sunt fortati de imprejurari sa ocupe posturi de conducere. Prin adoptarea rapida a deciziilor, chiar in detrimentul gradului de fundamentare a acestora, conducatorii cu stil repulsiv reduc tensiunea produsa de starea de nesiguranta care este proprie oricarei stari antedecizionale. Jumatate din managerii intervievati aplica stilul dominant la locul de munca, stil care desemneaza managerii caracterizati printr-un comportament orientat spre dobandirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active si genereaza un climat caruia ii sunt specifice tensiunile, conflictele. Conducatorii cu stil dominat au in general o buna parere despre ei insusi, un grad ridicat al increderii in sine si convingerea ferma ca posturile de conducere le revin de drept, numai ei fiind apti si dotati sa duca la indeplinire in mod exemplar sarcinile legate de aceste posturi. In caz de esec managerii cu acest stil vor cauta, in general, explicatii exterioare persoanei lor. Astfel, ei se vor stradui sa micsoreze propria lor raspundere pentru esecuri, plasand toata responsabilitatea in sarcina subalternilor sau codecidentilor. Evitarea recunoasterii propriei responsabilitati, in situatii de esec, reduc sansele conducatorilor de a-si forma o imagine realista despre evenimentele si de a identifica masurile de corectie reclamate de situatiile viitoare. Conducatorii marcati de stilul dominant au putine sanse sa-si perfectioneze activitatea pe calea invatarii. Considerand-se superiori sau chiar perfecti ei nu accepta ideea ca au gresit si deci nu vor fi preocupati pentru a identifica aspectele negative ale propriului stil managerial. In acelasi timp, increderea ridicata in sine, in fortele proprii explica si tendinta lor de a actiona cu fermitate chiar si in situatii de incertitudine si de a persevera in atingerea scopurilor propuse. In stilul indiferent s-au regasit 25% din manageri intervievati, acest stil subliniaza lipsa de interes fata de propria evolutie in ierarhie. Persoanele cu acest stil nu cauta in mod deosebit sa ocupe posturi de conducere, dar, odata promovate in aceste posturi, au toate sansele sa fie manageri eficienti. Eficienta managerilor cu un astfel de stil deriva din orientarea lor spre ponderatie si straduinta de a indeplini atributiile de conducere ce le revin cu aceeasi constiinciozitate ca si pe celelalte indatoriri. Conducatorii cu stil indiferent au capacitatea de a-si forma o imagine de sine realista, ca si despre altii. Acesti manageri mentin in general un echilibru intre evaluarea trasaturilor pozitive si negative ale propriei lor persoane, cat si considerarea subalternilor pe pozitie de egalitate. Din aceasta categorie se selecteaza cei mai multi conducatori. Se poate remarca faptul ca fiecare stil prezinta trasaturi favorabile si nefavorabile. De aici concluzia ca fiecare stil (repulsiv, dominant si indiferent) poate fi eficient sau nu in functie de specificul situatiei. Astfel, este mult mai putin probabil ca pentru situatii extreme sa fie eficienti managerii cu stil dominant, gratie predispozitiei lor de a adopta decizii ferme si datorita ambitiei de a starui in obtinerea de rezultate. In nici un caz in situatii de panica nu vor fi eficienti conducatorii cu stil repulsiv, deoarece acestia tind sa se grabeasca (pripit) in a decide (in detrimentul calitatii actiunii) si nu au predispozitia de a persevera in obtinerea rezultatelor, deci nu corespund exigentelor impuse de situatii critice.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
