Analiza Bilanțului Financiar

Analiza financiară se realizează cu ajutorul unor indicatori sintetici şi caracterizează starea de „sănătate financiară” a întreprinderii. Plecând de la profitul net furnizat de

contabilitatea financiară , analiza financiară explică cum se poate ajunge la alte concepte care caracterizează activitatea întreprinderii:

- solvabilitate

- lichiditate

- rate de structură ale activului şi pasivului

- rentabilitate

Analiza poziţiei financiare se realizează cu ajutorul bilanţului contabil.

Aceasta reprezintă imaginea statică la un moment a nevoilor de finanţare ale firmei, reflectate în activ, respectic a obligaţiilor reyultând din constituirea surselor de finanţare, aflate în pasiv.

Evaluarea patrimonială se realizează cu ajutorul mai multor indicatori:

- situaţia netă (SN);

- activul net contabil (ANC);

- activul net contabil corectat (ANCC);

- capitalul permanent necesar exploatării (CPNE);

Situaţia netă se stabileşte ca diferenţă între activul total şi datoriile totale, conform relaţiei:

SN = AT – DT

Situaţia netă sau activul net reprezintă de fapt capitaluriile proprii ale firmei adică capitalul social la care se adaugă rezervele, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului. Spre deosebire de capitaluriile proprii, situaţia netă este mai restrictivă, neincluzând subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele reglemantate, care fac parte din capitaluriile proprii, dar nu şi din situaţia netă.

Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri:

a) ANC = Total active – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane

b) ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire)

Activul net corectat (ANCC) se stabileşte plecând de la ANC care se majorează cu aprecierea sau se diminuează cu deprecierea imobilizărilor corporale şi a titlurilor mobiliare de plasament, prin modificarea atât a activului dar şi a pasivului prin conturile de reevaluări.

Capitalul permanent necesar exploatării (CPNE) sau activul economic al societăţii se stabileşte ca diferenţă dintre imobilizările corporale şi nevoia de fond de rulment de exploatare, conform relaţiei:

CPNE = Imobilizările corporale – NFRE

Realizarea echilibrului financiar constă în respectarea următoarelor reguli în finanţare: activle pe termen lung (nevoile permanente) se finanţează din surse durabile (capitaluri permanente), iar activele circulante (curente) sau nevoi temporare se finanţează din surse ciclice (pe trmen scurt).

Pentru determinarea indicatorilor de echilibru financiar, datele cuprinse în bilanţul contabil trebuie restructurate într- un bilanţ financiar, în valori nete, în care elementele de active sunt grupate în ordinea inversă a lichidităţii lor (capacitatea elementelor de a fi transformate în bani), iar pasivele în ordinea inversă a exigibilităţii lor (perioada până la care elementele devin scadente).

Bilanţul financiar se prezintă schematic astfel:

Bilanţ financiar

Activ = Necesităţi Pasiv = Resurse

Necesar permanent

1) Activ imobilizat net > 1 an

2) Activ circulant net > 1 an Capitaluri permanente

1) Capitaluri proprii

2) Subvenţii pentru investiţii

3) Provizioane reglementate

4) Datorii financiare (pe termen lung) > 1 an

Necesar temporar

1) Activ circulant net < 1 an

2) Imobilizări financiare < 1 an

3) Disponibilităţi (Activ de trezorerie) Resurse temporare

1) Datorii din exploatare < 1 an

2) Credite bancare curente (Pasiv de trezorerie)

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

Întocmirea bilanţului financiar se face cu respectarea unor principii şi reguli prin aşezarea posturilor din bilanţ după criteriul pe termen lung şi pe termen scurt.

Astfel trebuie să se facă distincţie între elementele care rămân la dispoziţia întreprinderii pe termen lung (mai mari de 1 an) şi cele care nu îi aprţin decât pe termen scurt (mai puţin de 1 an).

Obţinerea bilanţului financiar impune efectuarea unor corecţii ale activelor şi pasivelor pe baza informaţiilor din anexe prin regruparea posturilor după criteriul vechimii (mai mari sau mai mici de 1 an).

Dacă la capitalurile proprii şi datoriile financiare nu sunt probleme de interpretare, există aspecte mai neclare în privinţa provizioanelor şi a subvenţiilor.

Bilanţul finaciar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întrprinderii, interesată pentru creditori, care urmăresc principiul încetării activităţii.

Reprezintă o prelucrare simplificată a bilanţului financiar-contabil, pe baza căruia se analizează starea de echilibru / dezechilibru financiar în care se situează compania din punctul de vedere al alocărilor (sub forma de active), respectiv al surselor de finanţare

(sub forma de pasive ) pe termen lung şi scurt.

Pentru a se asigura echilibrul financiar, trebuie să fie respectate următoarele corelaţii:

-activele pe termen lung să fie finanţate din surse atrase pe termen lung

-activele pe termen scurt să fie finanţate din surse atrase pe termen scurt

Analiza activelor si pasivelor pe termen lung

În vederea analizei echilibrului financiar pe termen lung, se va calcula fondul de rulment (FR).

Dacă fondul de rulment este pozitiv, acest lucru certifică o stare de echilibru financiar; un rezultat negativ poate semnala o situaţie nefovorabilă în perioada următoare.

FR total = total capitaluri permanente – total utilizări pe termen lung = (capitaluri proprii + împrumuturi pe termen lung) – active imobilizate

FR propriu = capitaluri proprii – active imobilizate