Aderarea la Euro în Actualul Context al Crizei

De la 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Economice si Monetare Europene cu derogare de la adoptarea euro drept moneda. Derogarea acordata României si celorlalti noi membri care au aderat dupa 2004 înseamna ca aceste tari se angajeaza irevocabil sa înlocuiasca moneda lor nationala cu euro, dar pot sa aleaga momentul la care vor solicita aprobarea pentru integrarea zonei euro. Acest system derogatoriu introduce un mecanism flexibil prin care fiecare tara se pregateste pentru euro în functie de situatia sa concreta, cu respectarea concomitenta a unor standarde minime comune. Institutiile europene, respectiv Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana, sunt chemate sa evalueze si sa raporteze Consiliului Uniunii Europene progresele facute de fiecare tara în parte, urmarind în mod deosebit modul în care se realizeaza convergenta economica si financiara în baza unui set de criterii precise stabilite prin Tratatul de la Maastricht, documentul fondator al Uniunii Economice si Monetare semnat în 1992.

Intregul proces de adoptare a euro, care presupune îndeplinirea unor criterii formale stricte, a fost proiectat în scopul de a reduce riscul de a slabi sau chiar destabilize sistemul monetary european prin integrarea unor economii cu grave dezechilibre, protejînd în acelasi timp economiile tarilor care adera la euro de eventuale socuri rezultate din confruntarea directa cu zona euro.

Procesul de pregatire si adoptarea efectiva a monedei euro reprezinta pentru Romania cea mai importanta provocare a primului deceniu de dupa aderare. El pune la încercare capacitatea politica si administrativa de a concepe si pune în aplicare un program coerent de masuri care sa asigure convergenta nominala si reala si pune presiune asupra sistemului economic, care preia în ultima instanta sarcina ajustarii. Este surprinzator sa constatam ca în pofida importantei sale covârsitoare tema adoptarii euro este aproape absenta din dezbaterile publice si, ceea ce este mai important, din preocuparile clasei politice. Este o mare diferenta fata de perioada anterioara lui 2007, când progresele pe calea aderarii la UE devenisera o cauza nationala, urmarita si dezbatuta public, cu mare miza politica si larg sprijin popular. Prin contrast, apatia cu care este tratata adoptarea euro nu este de bun augur, ea facînd dovada unei insuficiente întelegeri a provocarilor pe care le ridica acest proces, care

poate sa determine insuficient sprijin politic si lipsa de mobilizare institutionala. Se acumuleaza astfel, fara sa ne dam seama, un risc serios ca obiectivul adoptarii euro si calendarul asociat sa fie sacrificate în eventualitatea aparitiei unor dificultati: derapaje în economie care impun masuri nepopulare de restabilire a echilibrelor, rivalitati si dispute politice sau institutionale sau tensiuni în relatia cu UE. Spre exemplu, se contureaza deja divergente între perspectiva Bancii Nationale a României si cea a

guvernului, reprezentat îndeosebi de Ministerul Economiei si Finantelor.

Deocamdata avem doar o idee foarte generala asupra traiectoriei pe care România îsi propune sa o urmeze pentru adoptarea euro. Singurul document oficial care ofera unele repere este Programul de Convergenta pentru perioada 2006-2009 trimis de Guvernul României Comisiei Europene în ianuarie 2007, cu o actualizare în decembrie 2007. Acest document s-a dorit însa a fi destul de neangajant întrucât facea referire la un eveniment preconizat a avea loc mult dupa 2009 si ca atare este foarte general. Banca Nationala a mers un pas mai departe si a încercat sa coreleze proiectiile sale privitoare la inflatie cu un calendar al trecerii la euro, care a fost apoi preluat în diverse declaratii ale oficialilor guvernamentali.

Criza care afecteaza în momentul de fata sistemul financiar international introduce un factor suplimentar de incertitudine si poate, în cazul în care se prelungeste, complica mult sarcina adoptarii euro de catre România. Pe de o parte, gestionarea procesului de convergenta reala si nominala devine mult mai dificila; pe de alta parte, criza actuala se poate dovedi cel mai serios test la care este supus sistemul financiar european si moneda sa, euro.

Adoptarea monedei europene euro a venit pentru România „la pachet” cu aderarea la Uniunea Europeana. Ea nu a fost niciodata o optiune care sa fie discutata sau negociata separat iar costurile si beneficiile sale nu au fost examinate în mod independent. Acum, când adoptarea euro a fost irevocabil asumata, poate sa para superflua deschiderea discutiei asupra costurilor si beneficiilor trecerii la euro. Exista însa doua argumente semnificative care recomanda începerea cercetarii tocmai din acest punct. In primul rând, cunoasterea clara a beneficiilor si costurilor adoptarii euro este singura baza solida pentru a feri procesul de derapajele ce pot sa apara în cazul unei crize. Este necesar ca un numar cât mai mare de persoane - autoritati, oameni politici, lideri sindicali, lideri de opinie etc. – sa cunoasca si sa înteleaga avantajele pe care le asteptam dar si riscurile cu care ne putem confrunta, în asa fel încât sa poata lua pozitie în cunostinta de cauza atunci când apar îndoieli si eventual opozitie fata de euro. In al doilea rând, întelegerea structurii si a modului în care se manifesta beneficiile si costurile adoptarii euro ne pot ajuta sa alegem cea mai buna cale si cel mai potrivit moment pentru trecerea la moneda europeana, acestea fiind domenii în care avem libertate de alegere.

Pe lânga intensificarea schimburilor, aderarea la o uniune monetara are si alte efecte benefice mai putin documentate, care tin de reducerea primelor de risc si scaderea în consecinta a costului finantarilor, precum si de adoptarea unui cadru de reglementare ce promoveaza o disciplina financiara mai riguroasa.

Adoptarea euro este un puternic stimulent pentru accelerarea convergentei reale; acest efect benefic este însa însotit de un risc de crestere a instabilitatii/volatilitatii macroeconomice, care poate fi eventual controlat prin adoptarea de politici structurale si fiscale care promoveaza stabilitatea. Desi nu avem motive sa ne îndoim ca aceasta concluzie generala este aplicabila si României, ar fi foarte utila o testare a concluziilor diverselor modele aplicate tarilor central europene cu datele economiei românesti.