Contextualizare Asocierea si aderarea Greciei la Uniunea Europeana (UE) Politica agricola comuna Politica monetara comuna Rolul Uniunii Europene in elaborarea si aplicarea politicii nationale a Greciei Concluzii
Contextualizare Uniunea Europeana, rezultatul ,,unui lung proces de cooperare si integrare" al carei scop este ,,de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestea, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea" , isi are originile dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand sase tari fondatoare (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos) pun bazele colaborarii politice si economice. Amenintarea Razboiului Rece dintre Europa de Est si Europa de Vest este mobilul care face utila infiintarea, in 1949, a Consiliului Europei, primul pas catre o cooperare reala. Pe langa politica de aparare comuna, un moment esential este infiintarea Comunitatii Economice Europene (CEE), numita si ,,piata comuna" (in martie 1957), pilonul asigurarii libertatii de circulatie a persoanelor, marfurilor si serviciilor intre statele membre. Un alt eveniment fundamental este si introducerea, in 1962, a ,,politicii agricole comune, referitoare la controlul comun asupra productiei de alimente a tarilor membre. Dupa aceste etape care definesc bazele UE, perioada 1970- 1979 reprezinta, datorita increderii in bunul mers al gestionarii in comun a Europei, primul val de extindere prin includerea, in 1973, a Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit. Tot in aceasta perioada se pun bazele adoptarii unei monede unice pentru a limita fluctuatiile monedelor nationale. Fondul European de Dezvoltare Regionala (care asigura transferul de resurse financiare catre zonele mai sarace), alegerea prin vot liber a membrilor Parlamentului European, o legislatie solida, discutiile pentru crearea unui spatiu de libera circulatie, caderea regimurilor comuniste sunt premise pentru intrarea Greciei in UE, la 1 ianuarie 1981, ca al zecelea membru, careia i se adauga treptat noi state: Spania si Portugalia (in 1986), Austria, Finlanda, Suedia (in 1995), Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia (in 2004), Bulgaria si Romania (in 2007). Adoptarea monedei unice este, de asemenea, un pas important in consolidarea UE, prin crearea Zonei Euro la care trebuie sa adere statele membre odata ce indeplinesc conditiile de aderare si adopta moneda euro. Adoptarea euro inseamna un proces de integrare economica mult mai stransa, o convergenta economica si juridica, ce a pus multe state la incercare. Acceptarea Greciei in Zona Euro, in 2001, are, asa cum vom vedea, consecinte dintre cele mai neasteptate. Criza financiara care loveste economia mondiala in septembrie 2008 (inceputa in Statele Unite ale Americii prin problema creditelor ipotecare si extinsa apoi ca un joc de domino) confrunta UE cu probleme si scepticism, revolte si neincredere, cu nevoia unei mai stranse cooperari, carora Grecia le face fata mai greu. Asocierea si aderarea Greciei la Uniunea Europeana (UE) Aderarea Greciei la UE a presupus un pas prealabil, asocierea la UE, fapt stipulat in tratatul semnat in 1961 si intrat in vigoare in 1962. Prin aceasta etapa preliminara se dorea pregatirea conditiilor de aderare ca membru cu drepturi depline a Greciei la Comunitatea Economica Europeana. Principalul beneficiu al acestei initiative a fost ruperea dependentei economice a Greciei de SUA, Grecia devenind prima tara cu statutul de membru asociat dupa cele sase state fondatoare. O clauza financiara din tratatul de aderare stipula o subventionare de 300 de milioane de dolari pentru a mari competitivitatea economiei elene, acordata intre 1962- 1972. Sprijinul financiar si protocolul de aderare au cunoscut o perioada de sapte ani de suspendare (intre 1967- 1974), cand Grecia a fost exclusa din CEE din cauza dictaturii si au fost reluate in 1975. Aceasta etapa conditionata a durat pana in 1979 cand a fost semnat la Atena tratatul de aderare care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1981, cu trei ani mai devreme decat prevedea initial protocolul. Dupa aderarea Greciei la UE s-a stabilit o perioada de cinci ani de tranzitie pentru alinierea noii membre la politica economica si comerciala a CEE. Pentru ca aceasta aliniere sa fie rapida si eficienta, Grecia a beneficiat de o asistenta financiara de 1,8 miliarde de dolari, destinati consolidarii economiei nationale. Avand in vedere progresele pe care Grecia le-a raportat in aceasta perioada, in 1986 au fost inlaturate taxele vamale de import intre Grecia si CEE pentru majoritatea produselor industriale si agricole. De asemenea, in perioada de tranzitie de cinci ani s-a facut alinierea cu CEE a tarifului vamal comunitar intre Grecia si terti. Chiar daca exista aceasta perioada de aliniere, din 1 ianuarie 1981 Grecia este membru cu drepturi depline al UE, participand la activitatea tuturor institutiilor UE, avand 24 de deputati in Parlamentul Comunitar. Politica agricola comuna Intr-o tara precum Grecia, cu un foarte mare potential agricol, aplicarea politicii agricole comune era o piatra de incercare din cauza protectionismului national, a intereselor nationale foarte puternice. Dificultatile administrarii politicii agricole comune erau legate si de diferentele mari de preturi, absenta unui mecanism comun de administrare a preturilor, lipsa finantarii comune a masurilor de sprijin. Odata cu aderarea Greciei la UE, s-a creat speranta ca agricultura tarii va fi schimbata radical, va fi eficientizata, va genera o crestere a veniturilor producatorilor, o deschidere a pietelor de desfacere a produselor. In realitate, multiplele reforme ale politicii agricole comune, in favoarea tarilor cu o organizare mai buna si cu probleme structurale mai mici, a afectat negativ agricultura Greciei. Astfel, daca in anul aderarii 27,43% din populatia tarii lucra in agricultura, in 2006 acest procent a scazut la 13,4% . Pe de alta parte, puternica subventionare a domeniului a avut drept consecinta cresterea veniturilor agricultorilor dar si micsorarea importantei agriculturii ca domeniu de activitate economica, pentru a ajunge la nivelul european. Astfel, daca in 1981 participarea agriculturii la PIB-ul tarii era de 17,73%, in 2000 era de doar 6,59% si in 2006 de 3,71% .
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
