Abuz de poziție dominantă - Coca-Cola

Atunci cand politica concurentei este efectiv aplicata, consumatorii au cele mai mari beneficii. Intr-un timp al schimbarilor, aplicarea politicii concurentei si interesele consumatorilor reprezinta o legatura stabila." - Mario Monti

Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă

Incă de la Tratatul de la Roma din 1957 (care crea piaţa comună europeană ) s-a pus problema rezolvării la nivel european a conflictului între o poziţie dominantă de pe o anumită piaţă şi profitarea de această poziţie. Astfel, s-a ajuns la articolele 81-86 din acest tratat (articolele conform variantei consolidate după Tratatul de la Nisa), care sunt baza legislativă care conferă CE dreptul de a cerceta cazurile în care poziţia dominantă a unui anumit jucător pe piaţa europeană este folosită în mod abuziv. Această bază legislativă1 este completată de mai multe acte normative europene care reglementează ce si cum poate să facă CE în aceste cazuri. Mai multe dispoziţii specifice anumitor sectoare întregesc cadrul normative

În situaţia în care un agent economic, sau un grup de agenţi economici, deţine o poziţie dominantă pe piaţă, efectele anticoncurenţiale determinate de comportamentul acestuia sunt foarte probabile, legislaţia în materie fiind aplicată mai strict. Sunt astfel aplicabile art. 82 TCE pentru piaţa comunitară şi art. 6 Legea concurenţei care interzic abuzul de poziţie dominantă.

Poziţia dominantă nu este interzisă, nici pe piaţa comunitară, nici pe piaţa românească. Agenţii economici care deţin o astfel de poziţie, intră sub incidenţa normelor menţionate numai daca abuzează prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale.

În aceste context, este necesară definirea noţiunii de poziţie dominantă – situaţia în care un agent economic este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent faţă de furnizori, concurenţi şi clienţi, permiţându-i astfel să afecteze mediul concurenţial pe piaţa relevantă.

Astfel, în jurisprudenţa Curţii s-a stabilit că, în analizarea existenţei unei poziţii dominante, trebuie verificate elemente ca: uşurinţa cu care un nou producător sau vânzător poate intra pe piaţa respectivă, relaţiile agenţilor aflaţi în poziţii de furnizor sau client, gradul de dependenţă al afacerilor acestora cu agentul dominant, absenţa unei soluţii echivalente din punct de vedere economic, piaţa relevantă.

Acest din urmă element este esenţial pentru stabilirea unui abuz de poziţie dominantă, deoarece poziţia dominantă se determină întotdeauna prin raportarea la un segment de piaţă, circumscris de piaţa produsului şi piaţa geografică.

Piaţa produsului cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumpărători ca interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţului şi utilizării date. Acestea trebuie să fie suficient de asemănătoare, astfel încât consumatorii să poată alege între ele. În determinarea pieţei relevante a produsului trebuie luate în considerare elemente ca: preţurile, gradul de substituibilitate, elasticitatea cererii pentru produs, variabilitatea / disponibilitatea în timp.

Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în distribuirea produselor incluse în piaţa produsului, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi poate fi distinsă de zonele învecinate pe baza condiţiilor de concurenţă diferite.

Curtea a subliniat în mai multe decizii că existenţa unor cote de piaţă ridicate (50% sau mai mult) sunt prin ele însele probe ale poziţiei dominante, la fel dacă un agent are o cotă de cel puţin 40%, dar mai mare decât suma cotelor următorilor doi concurenţi.

Însă pentru incidenţa art. 82 TCE sau art. 6 Legea concurenţei, este necesar ca agentul să abuzeze de poziţia dominantă, prin practicile anticoncurenţiale menţionate.

Articolul 82 este considerat incompatibil cu piaţa comună şi se interzice orice abuz din partea uneia sau mai multor societăţi care deţin o poziţie dominantă pe piaţa comună în ansamblul ei sau pe un segment substanţial al acesteia, în măsura în care acesta ar putea afecta schimburile comerciale între statele membre.

Este vorba în principal de abuzuri cum ar fi:

- impunerea directă sau indirectă a practicilor necinstite de vânzare sau cumpărare sau a altor condiţii comerciale inechitabile;

- limitarea producţiei, pieţelor sau a dezvoltării tehnologice, în dezavantajul consumatorilor;

- aplicarea de condiţii inegale la tranzacţii de acelaşi fel încheiate cu alţi parteneri, plasându-i astfel pe o poziţie dezavantajată din punct de vedere al concurenţei;

- condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către celelalte părţi contractante a unor obligaţii suplimentare care prin natura lor şi conform uzanţei comerciale nu au nici o legătură cu obiectul contractelor respective.

Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, art. 16 din Regulament prevede că instanţele naţionale nu pot pronunţa, în aplicarea art. 81 şi 82 TCE, hotărâri contrare deciziilor Comisiei Europene, pentru a se realiza o interpretare unitara a dreptului comunitar la nivelul Uniunii Europene.

O problema a pietei europene o constituie practicile neloiale asociate tehnicilor de marketing si publicitate. Influentand prin mijloace neoneste decizia de cumparare, aceste tehnici reprezinta un atac indirect la adresa concurentei, a carei clientela este deturnata prin diverse tertipuri de marketing aflate la limita legalitatii.