Tehnici și Tehnologii de Epurare a Apelor Uzate

Principiul 9

Statele ar trebui sa coopereze spre a intari capacitatea de dezvoltare prin schimburi de cunostinte stiintifice si tehnologice si intensificand dezvoltarea, adaptarea, difuzarea si transferul de tehnologii, inclusiv tehonologii noi si inovatoare.

(Declaratia de la Rio-1992 )

S-a aratat ca o prima categorie de apa uzata provine din incarcarea apei din natura cu materiale si substante care ii modifica indicatorii de calitate, o polueaza. De asemenea, apa se incarca cu materii poluante, devenind uzata prin utilizarea ei de catre om, in cele mai diverse scopuri practice, prin contactul apelor meteorice (ploaie, zapada) cu produse ale activitatii umane, care se gasesc in aer si pe sol.

In acest caz, intrucat domeniile de folosire a apei imbraca cele mai diverse forme (apa potabila, alimentarea cu apa a industriei, alimentarea cu apa a agriculturii, piscicultura, scopuri urbanistice si de agrement), posibilitatile de poluare a acesteia sunt foarte mari.

Cantitatile cele mai mari de ape uzate provin din unitatile industriale. Astfel, pentru obtinerea unei tone de hartie rezulta circa 100-200 m3 apa uzata; pentru o tona de cauciuc, 150 m3 ; pentru prelucrarea unei tone de fructe rezulta circa 20 m3 apa uzata. Dar si apa uzata care provine din consumul casnic (apa menajera) este in cantitate destul de mare. Astfel, s-a inregistrat pentru un cartier neindustrializat din Bucuresti, un debit de consum de circa 0,35 m3/locuitor pe zi.

In primul caz, apele meteorice dizolva diverse gaze toxice din aer (oxizi de sulf, azot, amoniac, etc.) sau se incarca cu pulberi ce contin oxizi metalici, gudroane, sau alte substante. Apele de ploaie sau cele rezultate din topirea zapezilor se pot impurifica in timpul siroirii lor la suprafata solului, ca urmare a contactului cu diverse produse ale activitatii umane (deseuri menajere, industriale, pesticide, ingrasaminte, etc.).

Procesul de poluare a apelor are o influenta nefavorabila asupra tuturor folosintelor acestora.

Pana la un anumit nivel, receptorii au o capacitate naturala de autoepurare.

In prezent, intensitatea proceselor de epurare a depasit cu mult capacitatea naturala de autoepurare a cursurilor de apa, fiind necesara interventia omului pentru prevenirea si combaterea acestora. Prevenirea se face mai ales prin masuri de supraveghere si control, iar combaterea poluarii se realizeaza prin constructii, instalatii, echipamente, etc., prin asa-numitele statii de epurare a apelor.

Epurarea apelor uzate reprezinta ansamblul de masuri si procedee prin care impuritatile de natura chimica (minerala si organica) sau bacteriologica, continute in apele uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel incat aceste ape sa nu mai dauneze receptorului in care se evacueaza si sa nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Procesele de epurare sunt, in mare masura, asemanatoare cu cele care au loc in timpul autoepurarii, numai ca sunt dirijate de catre om si se desfasoara cu o viteza mult mai mare. Instalatiile de epurare sunt realizate tocmai in scopul intensificarii si favorizarii proceselor care se desfasoara in timpul autoepurarii.

1. Scheme tehnologice de epurare

Statia de epurare face parte dintr-un sistem de canalizare. Se vor face cateva consideratii privind alcatuirea unui asemenea sistem.

Un sistem de canalizare cuprinde un ansamblu de obiecte si dispozitive care, dupa un anumit procedeu, colecteaza, transporta, epureaza si evacueaza apele uzate de la folosintele din bazinul de canalizare pe care il deserveste. Canalizarea unui centru populat sau industrial poate fi facuta prin unul sau mai multe sisteme independente de canalizare.

Schema unui sistem de canalizare este reprezentarea in plan orizontal si vertical a obiectelor principale care constituie circuitul apelor de canalizare, cu indicarea pozitiei lor relative: retele de canale, colectoare principale, deversoare, statii de pompare, traversari de obstacole, statii de epurare, guri de varsare in emisar si instalatii pentru indepartarea substantelor retinute si a namolurilor. (fig. 1)

In general, din schema de canalizare nu vor rezulta dimensiunile canalelor sau ale obiectelor care o compun; ea permite insa aprecieri asupra modului in care este solutionata respectiva canalizare. Numarul, tipul si amplasamentele constructiilor, care alcatuiesc canalizarea, sunt dictate de:

- dispunerea localitatii;

- situatia cursurilor de apa invecinate, care pot juca rol de emisar;

- existenta emisarilor posibili in conditii tehnice si economice admisibile;

- cantitatile si calitatile apelor care trebuie canalizate;

- relieful si natura terenului;

- conditiile de evacuare a apelor de canalizare in emisar;

- amplasamentul statiei de epurare;

- conditiile de evacuare a namolurilor din statiile de epurare.

Fig. 1 Schema unui sistem de canalizare

1-canale de serviciu (secundare); 2-colectoare secundare; 3-colectoare principale; 4-sifon inversat; 5-camera de intersectie 6-camera deversorului;

7-canal deversor; 8-statie de epurare; 9-caanal de evacuare; 10- gura de descarcare; 11-campuri pentru valorificarea namolurilor.